Pe unde mi-am mai instalat biroul #remote (pe marginea piscinei, firește…): după un drum oribil de la Siem Reap la Sihanoukville via Phnom Penh, mult mai rău decât alea 11 ore de la Quito la Cuenca, de anul trecut, am ajuns în Sihanoukville, o panaramă de oraș, un fel de casino-city de mâna a treia, dominat de chinezi.
Aici nu e mai e Indochina, e China, la supermarket toate produsele au etichete în khmeră și în chineză, meniurile sunt doar în chineză, prețurile sunt mari, construcțiile urâte, iar vânzătorii încearcă să te înșele la bani profitând de confuzia sistemului dolari-riel în care plătești într-una dintre monede și primești restul în cealaltă (1 dolar = 4000 riel, așa că spor la socotit!).
Nu am vizitat nimic în Sihanoukville pentru că am descoperit că plaja e plăcută, dacă ignori femeile cu masajul care pun mâna pe tine și vând orice, de la pedichiură la epilat. Sătulă de mâncare asiatică după două luni prin Asia, m-am refugiat într-o zi în dugheana unui turc care vindea șaorma și burgeri și am mâncat cel mai prost falafel din viața mea – mi-a părut rău de turc că a eșuat tocmai în Sihanoukville cu ketchapul lui dulce made in China, dar și de mine că nu găsesc nici măcar o cafea care să-mi placă.
Însă e cumva reconfortant să fii într-un oraș urât: viața e simplă, îți poți construi o rutină și dacă ai noroc vine o tanti cu teleguța la ușa hostelului și-ți vinde tăiței și curry cu lapte de cocos, ceva simplu și bun (și nepicant!), iar noaptea asculți o pasăre care la 20 de minute cântă un fel de sughițat puternic, ca jucăriile alea din plastic care guiță când calci din greșeală pe ele.
Ce mai ai nevoie în afară de asta? Un internet decent și stabil, ca să urmărești știrile despre războiul din Ucraina ☹ Vorba aia, poți oricând să fugi în lume, dar lumea vine după tine oricum…
Lucruri utile
Am stat la Onederz Sihanoukville, 8 nopți într-un dormitor au costat 47 USD.
