În fiecare an, în lunile iulie și august, în Siena se organizează Il Palio, o cursă de cai care durează câteva minute și strânge în Campo, piața centrală în formă de amfiteatru, mii de oameni dornici să o vadă. Chiar dacă nu sunteți în Siena pe 2 iulie sau pe 16 august nu trebuie să vă pară rău: orașul medieval este absolut superb și aglomerația din afara sezonului vă va permite să vă plimbați prin el în liniște.
Am ajuns în Siena cu câteva zile înainte de Il Palio, la timp ca să văd pregătirile care puseseră pe jar tot orașul: procesiunile sienezilor în costume medievale fluturând steaguri heraldice, băncile de lemn instalate în Campo, unde urma să se desfășoare cursa de cai, stegulețele ce împodobeau fiecare cartier, agitația de pe străduțele înguste. Toate astea pentru o cursă care de regulă durează doar 90 de secunde: jocheii înconjoară Piazza del Campo de trei ori și apoi totul e gata. Câștigătorul cursei devine un erou local – asta dacă termină cursa pe calul său, căci din cauza curbelor strânse pe care trebuie să le facă în piață foarte mare mulți cai își aruncă jocheii la pământ.
În Siena totul este ruginiu, sub un cer care nu arde nici măcar în miezul verii, iar apa de la robinet este atât de alcalină încât ai permanent senzația că nu îți poți spăla săpunul de pe mâini. Clădirile medievale sunt așezate în trepte, cu catedrala de marmură verde, roz și albă în mijlocul lor, marcând vârful dealului. Peste tot sunt chiparoși, magazine de delicatese, înghețată cum numai italienii știu să facă, mâncare atât de bună încât ai sta încontinuu la masă. Toscana e un loc fără cusur.
Unde a m stat: Vila Fiorita, în grădina lui Gabrielle
Dimineața – mic dejun în grădină: pâine neagră cu pecorino, croasant cu nutella și o cafea mare cu lapte. Gabrielle e cel mai zăpăcit proprietar de pensiune întâlnit prin periplurile mele, dar ne-a servit cu prune proaspăt culese și gem de prune preparat în casă în aceeași zi, timp în care furnicile din grădina sa ne-au mâncat de vii.
Ca să ajungi în grădină, trebuia mai întâi să traversezi terasa, dotată după cum se vede mai jos cu două stropitori, mărimea XS și M. Gabrielle mai avea și un trăbănțel dosit într-un colț, o fiică de vreo doi ani care testa de zor o trotinetă și una bucată mătușă / soacră pe nume Martha care nu vorbea o boabă de engleză, dar m-a învățat că la frigider se spune, în italiană, „frigo”.
Need I say more?
