Seul e un oraș dezvoltat, dar are doi munți în partea de nord – Bugaksan și Inwangsan – prin care se pot face drumeții la doi pași de centrul orașului.
Drumeție în Seul
După răsfățul fotografic de la Palatul Gyeongbokgung am luat-o spre nord pe o stradă cu multe cafenele și restaurante – din fața mea veneau mulți coreeni cu bețe de munte de parcă eram undeva în munți și nu peste mult am ajuns la începutul unui traseu, așa că am continuat, ce puteam face? 😀
Traseul urcă pe munte până la câteva puncte panoramice și este foarte bine amenajat, aproape că nu trebuie să calci pe pământ pentru că sunt scări peste tot.
Pe muntele Bugaksan sunt puncte de acces unde primești o cartelă pe care o returnezi la terminarea traseului – muntele Bugaksan este intens militarizat pentru că este lângă Palatul Albastru, palatul prezidențial. În 1968 a fost o tentativă de asasinat asupra președintelui Coreei de Sud, asasinii erau din Coreea de Nord și s-au ascuns zile în șir pe muntele Bugaksan. De atunci și până în 2007 muntele a fost o zonă interzisă, iar acum sunt unele interdicții, nu poți face fotografii în unele locuri, de exemplu.
Traseul e ușor, sunt mulți oameni peste 60 de ani care îl fac, mi-a plăcut să îi văd așa activi. În partea de sus traseul urmează zidul Seulului, construit în 1396 – mi-a amintit de Zidul Chinezesc, bineînțeles nu e chiar așa de impresionant ca cel din China, dar tot e o priveliște.
La finalul drumeției am ajuns în Parcul Samcheong, destul de aproape de locul din oraș din care plecasem.
Lucruri utile: intrarea e gratuită.
