Scrisori din Sibiu

Dragă M,

Îți mai amintești drumul la Sibiu de acum câțiva ani? Venise furtuna și ne grăbeam să ne vedem acolo, în Piața Mare, la adăpost în cafenea, privind ploaia de după geam.

Un cer de turnesol, ai zis, și m-am gândit că poate, de fapt, nu are nicio culoare, așteaptă doar un fulger să-i împrumute haina bleu. Urma să avem un ghinion teribil și-un cer continuu înnorat 3 zile-n șir, de dimineața până seara. Dar mie îmi plăceau și cerul gri și toți copacii ăia smotociți de vânt.

Dar să lăsăm trecutul, e mult de atunci și nici măcar vederile scrise în fugă pe stradă și trimise unul altuia n-au mai ajuns la destinație. Am regăsit orașul așa cum l-am lăsat – cu ceruri grele și acoperișuri șugubețe, care-ți fac cu ochiul. M-am plimbat, am băut o cafea, am trimis o vedere acasă.

A doua zi am plecat mai departe.

A.