Visul latino american: șase luni un an prin Americi

2020 a fost un an singuratic. Ne-am închis în case, ne-am izolat și am trăit în frică. Am renunțat la visuri îndrăznețe, la visuri mai modeste și ne-am spus că le vom recupera pe toate ”mâine”, când totul va reveni la ”normal”. Dar normalul pe care îl știm nu mai există, iar mâine este doar un concept care s-ar putea să nu se transforme niciodată în realitate.

Am încercat să trăiesc așa în prima parte a anului 2020 și a fost ca o comă călduță care nici nu te omoară, nici nu e complet neplăcută. Am reînceput să călătoresc imediat ce s-a ivit ocazia, evadând în luna mai în Suedia și de atunci am călătorit mereu. Cu mască pe față, cu teste Covid, cu oboseală, riscuri și emoții. A fost primul an în care am lucrat de la distanță din alte țări, primul an în care am locuit cinci luni în străinătate, într-un ”workation” prelungit.

M-am întors de două săptămâni acasă și parcă sunt din alt film. Oamenii îmi par nervoși și triști, afară plouă și e cenușiu, până și bucuria aceea de Crăciun parcă a lipsit anul ăsta. Urmează luni lungi de iarnă, cu zile scurte și lipsite de viață, griji de toate felurile și probleme mai vechi și mai noi. Inclusiv pentru mine, nu sunt imună la realitatea de fiecare zi. Dar ceva tot pot face: pot schimba peisajul și în loc să mă uit deprimată pe geam în București să confrunt probleme noi în altă parte a lumii.

America Latină

După vacanța de anul trecut din Brazilia în care am fost atât de fericită fără vreun motiv anume, tot visez să mă întorc în America Latină. Era planificată Columbia pentru iunie 2020 și n-a mai fost să fie. Visam să mă duc în Argentina în decembrie 2020, nici n-am apucat să fac vreun plan pentru asta.

Între timp majoritatea țărilor din America Latină și-au redeschis granițele, cu câteva excepții. Este vară acolo și te poți bucura de plajă, munte și orașe coloniale și sunt atâtea locuri de văzut încât nici nu știu ce să pun pe listă mai întâi. Da, pe 1 ianuarie 2021 plec din nou, de data asta pentru șase luni un an în America Latină 😃 Dacă tot bat drumul până acolo, măcar să știu că fac o treabă până la capăt 😁

Am făcut vreo 5-6 variante de traseu până acum, fiecare cu plusuri și minusuri și probabil nici varianta de mai jos nu e variantă finală. Regulile jocului se schimbă frecvent și sunt o mulțime de condiții de îndeplinit, nu vreau să fac greșeala de a crede că pot controla totul – cine știe până la urmă pe unde voi ajunge și ce idei mai îmi vin pe parcurs? Dar îmi place să fac planuri și să le transform în realitate, așa că ăsta e ”PLANUL”:

Mexic – Peninsula Yucatan

Voi zbura la Cancun, dar voi sta patru săptămâni în Playa del Carmen. Pentru că țara e foarte mare o să vizitez doar Peninsula Yucatan, n-o să ajung în Mexico City sau în alte locuri îndepărtate. Am pe listă piramide mayașe, plaje și cenote. Visez de multă vreme la Mexic și a venit timpul să fac ceva în privința asta.

Columbia

Trebuia neapărat să includ Columbia în traseu, nu degeaba m-am uitat la toate sezoanele din Narcos 😀 O să stau o lună în Columbia cu opriri în Cartagena, Medellin și Bogota plus alte locuri din împrejurimi.

Chile

După atâta plajă, merg și niște munți – de ce nu Patagonia, dacă tot sunt în Americi? 😛 Visez la Torres del Paine, Atacama, Santiago și Valparaiso – am lăsat o lună și jumătate pentru Chile, ca să am timp de toate.

Peru

E cineva care nu visează să vadă Machu Picchu în această viață? Eu nu sunt printre ei 😀 Îmi doresc să văd Lima, Cusco & Inca Trail, Lacul Titicaca și Arequipa. Am lăsat tot o lună și jumătate și pentru Peru.

Cuba

Cum sună o lună în Havana? 😃 Cu vizite pe plaje și pe plantații de tutun, plimbări în stil retro și mult soare?

New York

Închei circuitul cu o săptămână de vacanță în New York înainte de a mă întoarce acasă în România. Poate mai adaug o destinație din SUA pe lângă NY, dar încă nu m-am hotărât care. În definitiv, mai e timp până atunci 😃

* * *

Majoritatea țărilor de mai sus se pot vizita cu un test Covid și cu zboruri din țările din regiune. Apar restricții noi – de exemplu Peru tocmai a suspendat zborurile internaționale care au ca punct de origine Europa în urma descoperirii în UK unei noi tulpini a virusului SARS-CoV-2, dar poți zbura acolo dacă vii din altă țară din America de Sud.

Pandemia te forțează să îți schimbi obiceiurile de călătorie și să stai într-o regiune o perioadă mai lungă de timp în loc să călătorești pe fast-forward, cum făceam și eu înainte. Nu prea mai poți să îți iei 2-3 săptămâni de vacanță și să vizitezi rapid o țară: sunt teste Covid, carantine, restricții noi. Dacă ești deja acolo îți poți schimba relativ ușor traseul, dacă nu ești forțat să te întorci acasă la data X.

După cinci luni în care am lucrat de la distanță din Germania, Turcia, Franța, Madeira, Azore și Maroc, pot spune că îmi place mai mult stilul ăsta de călătorie: am timp să mă acomodez într-un loc nou, să mă obișnuiesc cu cultura locală, să trăiesc ca un localnic. A venit vremea să trec la nivelul următor: remote working de pe alte continente în care o să mă lupt, în principal, cu fusul orar 😀

Mi-am făcut încă un test Covid (zbor prin Amsterdam și Paris), mi-am făcut bagajul (rochițe de vară, dar și bocanci trei sezoane) și acum am emoția aceea de început de drum, când dai viață unui vis care la un moment dat a fost doar o schiță într-un excel, o idee care nu îți dădea pace și după ce ai pus piesă lângă piesă în jocul ăsta de puzzle te trezești într-o zi de 1 ianuarie 2021 că mergi la aeroport și predai bagajul. ”Destinația finală?” ”Cancun, Mexic” 😃

Later edit: în cele din urmă în loc de șase luni am stat…un an în America Latină 😄