Nu judec, de regulă, cărțile după ecranizările lor, sau filmele, după cărțile care au stat la baza acestora. Mi se par lucruri foarte diferite, cu scopuri diferite, care ar trebui judecate în raport cu alte cărți sau alte filme din categoria lor. Am văzut filmul Șapte ani în Tibet cu foarte mulți ani în urmă (1997!) și îmi amintesc vag de un Brad Pitt ars de soare, o intrigă matrimonială și finalul familist cu întoarcerea lui acasă. Ah, da, și de Dalai Lama copil, omniprezent, deși povestea lui Heinrich Harrer este mai nuanțată, iar apropierea dintre cei doi s-a produs ceva mai târziu.
Citind cartea am fost impresionată de povestea evadării din lagărul din India, de drumul dificil până la Lhasa, dar mai ales de determinarea celor doi fugari. Șansa e de partea celor care îndrăznesc, parcă așa se spune, dar și de partea celor care nu se lasă învinși cu una, cu două. Nu mi-a venit să cred că după prima încercare ratată Harrer reia planul evadării fără să se lase doborât de ghinionul care l-a întors deja din drum o dată, când era atât de aproape de reușită. Ca să nu mai spun că drumul prin Tibetul înzăpezit, prin niște regiuni atât de dificile, mi se pare o performanță extraordinară în condițiile în care ei nu aveau nici acte, nici mâncare, nici cine știe ce averi la purtător. Noroc că erau doi (Harrer și Aufschnaiter) și au fost inspirați în momentele dificile, nelăsându-se cu nici un preț întorși din drum.
Trebuie să citiți cartea dacă iubiți munții și dacă Tibetul și destinul său dramatic vă emoționează măcar un pic. Este o poveste despre curaj, îndrăzneală și descoperirea unor culturi extrem de diferite (cea tibetană de către cei doi europeni și cea europeană de către tibetani). Este istoria unor oameni fără resurse, și fugari pe deasupra, care ajung în capitala sfântă a Tibetului, sunt asimilați de către tibetani și îl cunosc pe însuși Dalai Lama într-o perioadă în care europenii erau acceptați cu mare dificultate acolo. Tibetul era o țară cvasi-închisă, o politică ce s-a dovedit total greșită, care i-a lăsat fără nici un ajutor extern în momentul invaziei Chinei, care venise să ”îi elibereze”.
Adolescentul Dalai Lama din carte este chiar Dalai Lama pe care îl știm și noi în prezent, prietenul lui Richard Gere și a altor vedete de la Hollywood. Se pare ca va fi ultimul Dalai Lama, în condițiile în care țara lui este tot sub stăpânire străină, iar el trăiește în exil. Citind cartea am devenit curioasă să aflu mai multe despre budism, dar și despre Tibet și regiunile înconjurătoare – habar nu am cum este să privești de aproape cei mai înalți munți din lume, dar sper să aflu în cursul vieții ăsteia și să ajung să văd cu ochii mei Palatul Potala, acolo sus, în Lhasa 😊
Niciun comentariu