Întotdeauna mă stresează sosirea într-un loc îndepărtat și necunoscut. Dacă e mai apropiat nu mă stresează deloc, ce poate fi periculos acolo? Dar pe un alt continent…ehee, sigur oamenii sunt dubioși și îți vor răul, taxiurile nu există, hotelurile arată altfel, mâncarea este ciudată, în fine, tot felul de pericole pe care, după 14 ore de zbor și altele petrecute în diverse aeroporturi, nu le mai poți aprecia corect.
Am zburat la São Paulo pentru simplul motiv că biletul până acolo era mai ieftin decât cel până la Rio și oricum voiam să fiu în Rio de Anul Nou, așa că nu conta foarte mult unde aterizam prima dată.
São Paulo? Ce e de văzut acolo? Am ajuns în oraș pe la 10 seara și am luat un taxi. E un ghișeu în afara aeroportului, rezervi acolo și îți spun pe loc cât te costă (126 reali, în cazul meu); dacă e ok prețul, iei chitanța și te urci în mașină. Totul organizat și stress-free, nu mai știu de ce îmi făceam griji…ah, da, pentru că Brazilia e o țară atât de periculoasă, mda, îmi amintesc ce citisem înainte de sosirea acolo.
Hotel Sao Jorge
La OYO 106 Hotel Sao Jorge am făcut check-in-ul și m-am dus în cameră – nu reușisem să aflu la ce oră e micul dejun, când am întrebat de mâncare tipul de la recepție mi-a arătat niște pliante.
Am aflat după aia că la micul dejun se zice cafe da manha, așa că a doua zi, dimineața, eram la primul meu cafe da manha din Brazilia: pepene, papaya, mango, ananas, șuncă și cașcaval plus unt pus în recipiente mici, rotunde. Nu mai îmi era frică, o țară în care micul dejun e cu multe fructe nu poate fi decât bună cu tine.
Am stat destul de central, aproape de stațiile de metrou Republica și São Bento, dar pe acolo mai sunt și oameni fără adăpost care dorm pe stradă. Am trecut mai departe și am văzut primul perete cu graffiti și m-am oprit să-i fac o poză. Brazilia e un fel de capitală a desenelor graffiti: sunt peste tot și sunt foarte bune, elaborate și pline de imaginație, unele sunt chiar semnate și par a fi făcute de artiști, nu sunt deloc niște mâzgălituri ca în alte locuri.
Avenida Paulista
Dacă e vreun loc pe care trebuie să-l vezi în São Paulo e Avenida Paulista, principalul bulevard al orașului, lung și flancat de clădiri de birouri. În week-end devine zonă pietonală, așa că m-am plimbat, cam năucă, prin mijlocul lui și m-am uitat la brazilienii care făceau jogging.
Se apropia Crăciunul, dar nu prea îți dădeai seama de asta: în Brazilia pare a fi o sărbătoare de familie, nu una consumeristă care să te agaseze cu moși, brazi și jingle bells peste tot. Și, oricum, la 30C ce brazi să ai și de ce ți-ai bate capul cu asta? Plecasem de la iarnă și ajunsesem la vară, cu ceva nori înșelători pe cer și temperaturi între 27C și 30C.
Sesc Avenida Paulista
Sunt câteva locuri bune de belvedere în São Paulo, toate gratuite, unul e la Sesc Avenida Paulista. Habar nu aveam de locul ăsta, semn că nu prea îmi făcusem temele acasă, dar am văzut niște oameni stând la coadă la intrarea într-o clădire și m-am oprit și eu să văd ce e acolo. Era intrarea pentru terasa de la ultimul etaj, unde e și o cafenea. Intrarea e gratuită, dar dacă e multă lume stai un minut, două, la coadă până te conduc la lift. Lunea e închis.
După ce mi-am făcut poze la înălțime, mi-am luat o cafea espresso intenso (4,5 reali) și m-am simțit, ce să vezi, fericită! Eram în Brazilia! 😀 Părea ireal și încă pare, de parcă am fost acolo acum o viață, nu în urmă cu câteva săptămâni.
Casa das Rosas
Lângă Sesc este Casa das Rosas, o clădire muzeu cu o grădină de trandafiri și o cafenea la umbra unor clădiri de birouri.
Cum spui ”cheese” în portugheză?
De la Avenida Paulista am luat-o pe niște străduțe rezidențiale și am nimerit în mijlocul unei piețe stradale. Fructe și legume nu puteam cumpăra, dar se vindeau un fel de plăcinte cu tot felul de umpluturi, așa că am cerut și eu una cu ”queijo”. Habar nu aveam ce e, am aflat după aia că e bine-cunoscuta brânză.
Parcul Ibirapuera
Ibirapuera e principalul parc din São Paulo, acolo sunt Muzeul de Artă Modernă și Oca, o clădire ca o cochilie de ou, opera lui Oscar Niemeyer ale cărui lucrări aveam să le întâlnesc în Brasilia.
La Ibirapuera te duci pentru plimbare și leneveală pe malul apei: în zare se vede silueta orașului, îți mai iei un suc de nucă de cocos sau niște porumb fiert (care acolo se curăță de pe cotor) și te bucuri că ești în Brazilia, și nu undeva la frig.
MAC USP | Museu de Arte Contemporânea
Peste drum de Ibirapuera e Muzeul de Artă Contemporană al Universității din São Paulo. Intrarea este liberă, muzeul nu e foarte interesant, dar la etajul 8 e o terasă uriașă cu vedere fantastică asupra orașului. Spre deosebire de Sesc Avenida Paulista, aici ai vedere 360˚.
Catedral da Sé
De la Hotelul Sao Jorge până la catedrala din São Paulo poți merge pe jos, după ce treci peste viaductul Santa Ifigênia, un pod Art Nouveau din 1913. Catedrala masivă din secolul XX, cu o arhitectură în stil gotic și o cupolă în stil renascentist, e un loc lângă care se strâng mulți oameni fără adăpost.
Parque da Independência
Parque da Independência mi-a plăcut mai puțin decât Ibirapuera, deși găsești și aici monumente și muzee.
Rua da Consolação
De la Avenida Paulista am luat-o pe Rua da Consolação pentru că mi-a plăcut numele și era în direcția hotelului. M-am oprit într-un cimitir și m-am întors de unde plecasem, la viaductul Santa Ifigênia.
Lucruri utile
La Aeroportul Internațional Guarulhos se poate ajunge și cu autobuzul 257, de la stația de metrou Tatuapé, biletul costă 6.45 reali. Alternativ, Uber e o variantă mult mai ieftină decât taxiul, care în general e destul de scump în Brazilia.
Un bilet de autobuz costă în general 4.5 reali și se plătește la taxatorul din autobuz, iar un bilet de metrou costă 4 reali.
Mâncare poți să-ți iei și de la supermarket, există și la ei Carrefour Express: o salată e vreo 18 reali, nu mai știu toate celelalte prețuri, dar produse similare cu cele de la noi costau mai mult acolo.
São Paulo e unul din cele mai mari orașe din America de Sud, așa că vezi destui oameni fără adăpost prin zonele centrale și mașini de poliție staționate. În afară de asta, n-ai de ce să-ți faci griji, transportul public circulă bine și mașinile sunt noi și curate, metroul e ușor de folosit și uneori mai găsești și wifi în diverse locuri publice. Oamenii nu prea vorbesc engleza, eram mereu luată drept localnică și uneori devenea ciudat să le spun că sunt străină, așa că mă prefăceam că le răspund, era mai simplu așa 😊
