Pentru cineva care se temea să viziteze Rio de Janeiro, a fost o surpriză prima plimbare pe străzile orașului, care s-a întâmplat să fie în Santa Tereza. Nu știam mare lucru despre cartier, în afară de faptul că a fost a doua opțiune când am căutat cazare în Rio: voiam să stau în Centrul Vechi, care mi se părea a fi ”the place to be” pentru simplul motiv că era centrul, dar cum nu am găsit ce căutam acolo, iar Villa Franca avea recenzii excelente, m-am ”mulțumit” cu Santa Tereza.
Cât de tare mă înșelam! Santa Tereza e cea mai bună opțiune de cazare în Rio: străduțe în pantă și un tramvai galben care zdrăngăne pe străzi, vedere către alte dealuri și văi, inclusiv către Cristo Redentor, clădiri în stil portughez și ziduri încărcate de flori sau graffiti, baruri cool și boutiq-uri cu artă sau haine unicat și tot felul de mici surprize pe care le descoperi la pas, hoinărind pe străzi fără un scop anume, ca de exemplu un perete întreg cu plăcuțe de mozaic cu tramvaie (doar cu tramvaie!), un loc ferit și cvasi-necunoscut pe care nu-l fotografiază nimeni, deși e la doi pași de zona cu multe cafenele care zumzăie încontinuu seara. În timp ce la Escadaria Selarón nu poți să respiri de atâta înghesuială și oameni care stau la coadă pentru poze insta, la mozaicurile cu tramvaie nu e nimeni, deși sunt infinit mai frumoase. Ăsta e Rio. Asta e Santa Tereza.
Museu da Chácara do Céu
În prima zi în Rio am ieșit să mă plimb prin cartier și am ajuns la Museu da Chácara do Céu, via Largo Do Curvelo și Largo do Guimarães. Nu am putut vizita Parque das Ruinas, de alături (era închis), dar nu mai conta, eram peste poate de fericită să descopăr un oraș atât de splendid, cu priveliști panoramice la tot pasul. Am scos la plimbare rochițele scurte cumpărate la Iguazu (yey, vară în decembrie!) și am zâmbit non-stop de fericire. Cine spune că fericirea nu se poate cumpăra?! Ba se poate…cu bilete de avion! 😀
Escadaria Selarón
Dacă vrei să vezi înghesuială și cozi pentru poze instagramabile, mergi la Escadaria Selarón din Rio, o scară care a devenit celebră după ce un localnic a început să o înfrumusețeze cu tot felul de plăcuțe ceramice colorate. Ceea ce a fost inedit și frumos a devenit o atracție obositoare, așa că nu mi-a plăcut foarte tare acolo. În schimb mi-a plăcut drumul până la Escadaria Selarón, să iau masa la o cârciumă din apropiere, să mă opresc la o tarabă pentru o caipirinha la 5 reali și să mă zgâiesc la graffiti.
Apeductul Carioca
Apeductul a fost construit în secolul XVIII ca să aducă apă proaspătă pentru populația orașului. Acum nu mai transportă apă, ci tramvaie galbene săltărețe.
Centrul Vechi
În weekend am găsit Centrul Vechi pustiu, doar câte o mașină de poliție ici și colo și câți vagabonzi amețiți. Toate casele păreau pustii, magazinele goale și o senzație stranie de oraș abandonat în care nu a mai rămas niciun suflet de om. Ceva mai încolo, la bulevard, era mai animat, mai mulți oameni fără adăpost, mai multe cafenele, mai mulți turiști. Nu m-am simțit în nesiguranță, dar nici nu părea locul în care să te plimbi singură noaptea.
Praia do Flamengo
În sfârșit, plajă! Eram în Brazilia de vreo săptămână, dar nu văzusem încă oceanul. Praia do Flamengo e o plajă mai puțin faimoasă, dar și mai puțin aglomerată, așa că a fost locul potrivit pentru prima seară în Rio. Lângă plajă, spre bulevard, e un sanctuar pentru pisici, cu zeci de pisici răsfățate hrănite de localnici.
Wet Mouse Lookout (Mirante do Rato Molhado)
Serios, există un loc de belvedere în Rio care se numește, în traducere, Punctul Panoramic Șoarecele Ud. E în Santa Tereza, desigur, iar ca să ajungi acolo te plimbi pe tot felul de străduțe fără picior de turist, doar vile cochete sau vreo favellina, un amestec de voie bună, bogăție, sărăcie și frumusețe, care în Rio e gratis pentru toată lumea. La Șoarele Ud sunt niște băncuțe pe care meditează localnicii și se zărește oceanul în depărtare. Numai bun pentru a-ți trage sufletul înainte de căuta misteriosul tramvai galben din Rio.
Tramvaiul din Santa Tereza
Tramvaiul din Santa Teresa este o linie de tramvai istorică care conectează centrul orașului cu cartierul rezidențial, pe dealurile de la sud-vest de centrul orașului. Acum este o linie exclusiv turistică, tramvaiele au un singur vagon, iar biletele se cumpără de lângă Apeductul Carioca, peste care trece și micul tramvai galben.
Eu l-am luat din celălalt capăt, care e în Santa Tereza, am găsit ultima stație, am admirat Cristo Redentor care se zărea într-un vârf de deal și m-am așezat la coadă. Când a sosit tramvaiul plin cu turiști, surpriză – nu puteam cumpăra bilet decât de la casele de lângă apeduct. Dar asta nu l-a oprit pe conductor să-mi facă loc în tramvai și nici pe mine să mă bucur de plimbare. Călătoria cu tramvaiul e de neratat dacă ajungeți prin Rio, dar nu neglijați nici o plimbare la pas prin Santa Tereza, e o comoară acest cartier.
Lucruri utile: biletul costă 20 de reali
