Santa Cruz e principalul hub turistic din Galapagos, aici e cel mai mare oraș – Puerto Ayora, un aeroport în nordul insulei, dar și principalele conexiuni cu feribotul cu celelalte insule. Unii turiști aleg să stea doar în Santa Cruz și să facă excursii pornind de aici, eu am preferat să stau câteva zile și pe Isabela și San Cristobal, celelalte insule mai populate din arhipelag.
Puerto Ayora
Puerto Ayora e capitala insulei, un oraș de mărime medie cu multe hoteluri și agenții de turism. Orașul în sine nu reprezintă o atracție, poate doar strada de lângă port care arată mai bine și e mai animată. În rest în zona în care stau localnicii sunt construcții banale, mici magazine de cartier și atât.
Nu există resorturi mari, hoteluri mari sau construcții cu multe etaje: maxim 2-3 etaje sau case cu un nivel. Chiar mă întrebam unde stau turiștii care vin cu tururi organizate, aici nu există o infrastructură pentru turism în masă, vii pe cont propriu ca să explorezi insulele. 97% din suprafața terestră e parc național și sit UNESCO.
Santa Cruz nu abundă în atracții turistice, dar sunt câteva locuri în apropiere care se pot vizita pe jos, iar în port te întâlnești pentru prima dată cu leii de mare din Galapagos: somnoroși, leneși, sforăitori, ocupă abuziv majoritatea băncilor din oraș 😅 Nu au nicio teamă de oameni, pe cei pe care îi cunosc îi tolerează și chiar stau alături pe aceeași bancă.
”Fiule, să păstrezi mereu 2 metri distanță față de ciudații ăștia care vin în port!”
Stația de Cercetare Charles Darwin
În apropiere de hotelul la care am stat – Sueños Silvestres, este Stația de Cercetare Charles Darwin. Mica plajă se poate vizita gratuit, pentru traseul broaștelor țestoase se plătește 10 USD și vizitezi totul cu un ghid. L-am nimerit pe Andres, un belgian în vârstă care trăiește în Galapagos de 30 de ani și care ne-a povestit, mie și altor fete din Danemarca, despre fauna și flora arhipelagului.
La Stația de Cercetare Charles Darwin există un incubator și creșă pentru țestoasele gigantice de uscat, am aflat că pe toate insulele sunt mai multe asemenea locuri: cei din centre culeg de pe insule toate ouăle și le țin în incubatoare până eclozează.
Când cresc mai mari, țestoasele sunt lăsate în libertate. Dacă nu ar face asta speciile de țestoase uriașe ar dispărea din Galapagos, căci ouăle sunt mâncate de porci și șobolani. Țestoasele marine nu au asemenea probleme, doar cele de uscat.
Tunelul de lavă
La marginea orașului e un tunel de lavă care se vizitează gratuit, e o atracție minoră și poți ajunge acolo și pe jos. De la hotel am mers vreo 2 kilometri prin oraș și apoi o porțiune pe pista de biciclete care leagă Puerto Ayora de Bellavista, altă localitate din centrul insulei.
La un moment dat am zărit o carapace uriașă și mi-am zis că o fi una veche, de la un animal care a murit, dar nu, era o țestoasă uriașă liberă și vie, care mânca niște buruieni! M-a sâsâit un pic când m-a văzut, apoi a așteptat să vadă ce fac. Probabil avea și ea peste o sută de ani, la mărimea aia. În jur am zărit multe alte țestoase, ceva mai mici, fiecare cu treaba ei.
Tunelele de lavă se formează de curgerea lavei, când suprafața începe să se răcească, în timp ce lava continuă să curgă. Am găsit doar niște panouri informative acolo și multe buruieni, dar tunelul e mult mai mare decât mă așteptam.
Tortuga Bay
De departe cel mai frumos loc din Santa Cruz mi s-a părut Tortuga Bay, numit așa pentru țestoasele marine vin acolo în perioada ianuarie-mai ca să-și depună ouăle. N-am văzut nici una în noiembrie, dar în schimb era plin de iguane marine.
Intrarea în rezervație se face la marginea Santa Cruz, este un post de control unde primești informații generale și trebuie să spui cum te cheamă și de unde ești, apoi intri. Nu se plătește intrare, dar rezervația își închide porțile la ora 6PM.
De la intrare începe un traseu pietruit de 2 kilometri și ceva care se fac în 30 de minute, apoi ajungi pe plaja principală – Playa Brava.
Este o plajă periculoasă, cu valuri mari, dar pe care se poate face surfing. Am ajuns acolo la reflux și a fost…wow! Totul incredibil de alb, doar nisip fin și spații largi. Mi-a amintit de Holbox, în Mexic, unde e o porțiune similară de plajă inundată, cu nisip incredibil de alb (mai alb decât aici).
În capătul plajei, la reflux, se formează o mică piscină naturală în care poți vedea tot felul de pești colorați, maro cu galben și ochi albaștri sau galbeni cu dungi. La flux piscina asta e acoperită de ocean.
Un pic mai încolo e un punct de belvedere și o câmpie de lavă – m-am plimbat prin pustietatea aia și peste tot erau iguane marine, negre și imobile, încât de abia le puteai deosebi de rocile vulcanice. Adulții mai mari te ignoră cu desăvârșire, oricât de mult te-ai apropia, cei mai mici fug de tine.
Iguanele marine sunt negre pentru a-și recupera mai bine temperatura corporală pe care o pierd în apă. De multe ori se adună în grupuri și se încălzesc reciproc și se protejează. Au botul mai scurt și dinți specializați cu care smulg algele de pe stânci.
După Playa Brava urmează o altă plajă într-un golf ferit, în care se strânge în general lumea. Acolo poți înota, face snorkeling sau închiria un caiac. Apa oceanului e cam rece în noiembrie, am intrat un pic și a fost mai mult decât suficient pentru ziua aia 😀
Există și un ponton din roci vulcanice lângă care opresc bărcile. De acolo m-am întors prin câmpia de lavă pe care mai fusesem, pe lângă pădurile de cactus. Doar în Galapagos am văzut cactus cu trunchi ca de copac și păduri întregi de cactuși. Peisaje ca din altă lume și peste tot iguane negre încălzindu-se la soare.
Lacul Nimfelor
O altă mică atracție din Santa Cruz este Lacul Nimfelor, un lac înconjurat de o pădure de mangrove. Pare să fie un loc preferat de adolescenții din Puerto Ayora, numai ei erau pe acolo. Lacul se vizitează gratuit.
Ce trebuie să știi despre Santa Cruz
Ca să ajungi în Galapagos aterizezi fie pe aeroportul din Baltra (Santa Cruz) sau în San Cristobal, venind dinspre Guayaquil sau Quito. În general turiștii sosesc în Baltra, de la aeroport trebuie să iei un autobuz, un feribot și încă un autobuz până în oraș, dar totul e foarte organizat și nici nu ai alte opțiuni, căci Baltra e o insulă nepopulată în nordul Santa Cruz, nu mai e nimic acolo în afară de aeroport.
Nu există taxiuri oficiale în Puerto Ayora, dar orice mașină e un Uber informal, se opresc lângă tine și te întreabă dacă ai nevoie de taxi.
Am stat la Sueños Silvestres, o cameră dublă cu baie privată și acces la o bucătărie a costat 120 USD pentru 5 nopți. Hotelul e aproape de zona centrală și extrem de curat, e administrat de un cuplu în vârstă, foarte amabili, dar un pic ”soacre”. Internetul a fost OK în mare parte din timp, doar sâmbătă a slăbit semnalul și și-a revenit pe la 7 PM, dar asta ține de furnizori – peste tot în Galapagos internetul e mai prost decât pe continent.
O să scriu un articol separat despre bugetul pentru Galapagos, după ce termin de vizitat și restul insulelor – Isabela și San Cristobal 😊
Alte locuri din Galapagos
Două săptămâni în Galapagos. Buget și lucruri utile
Insula Floreana, Galapagos: culorile naturii
Isabela: prea multă frumusețe pentru muritorii ca noi
Leii de pe insula San Cristobal
