Vulcani, alți vulcani, lacuri vulcanice în care te poți bălăci și lacuri vulcanice toxice care te-ar omorî: America Centrală nu duce lipsă de astfel de locuri, iar El Salvador are cel mai mare număr de vulcani: 20, dar Vulcanul Santa Ana, El Salvador, este bijuteria acestei coroane vulcanice.
Santa Ana
Mergi în Santa Ana ca să vizitezi vulcanul cu același nume din apropiere (cunoscut și sub numele de Ilamatepec) și asta am făcut și eu într-o zi de weekend, după o zi la piramidele de la Tazumal și la Coatepeque.
Drumeția este de dificultate medie, dacă ai mai fost pe munte și ai o condiție fizică decentă, un astfel de traseu n-ar trebui să-ți creeze mari probleme. E ușor și de făcut pe cont propriu, nu îți trebuie un tur din Santa Ana pentru că totul e bine organizat la fața locului.
Dimineața am luat un Uber până la autogara La Vencedora ca să prind autobuzul de la 7.40 care merge până la Vulcanul Santa Ana, El Salvador. E singurul autobuz pe care îl poți lua pentru drumeția asta, sunt doar câteva pe zi, dar următoarele ajung prea târziu acolo pentru a urca pe munte. Autogara e micuță, dar are o sală de așteptare și pe la 7 și ceva s-au deschis și două mici magazine cu cafea și mâncare.
La 7.40 ne-am îmbarcat toți în autobuz – turiști străini, dar și mulți localnici, și am plecat pe ruta de peste două ore până la intrarea pe traseu. N-ai cum să ratezi locul, șoferul îi anunță pe cei din autobuz și la coborâre apar ghizii pentru Santa Ana.
Traseul spre Vulcanul Santa Ana, El Salvador
La șosea era plin de tarabe cu mâncare, așa că am făcut o pauză scurtă pentru un mic dejun salvadorian: chicharon (jumări) și un chorizo ca niște prunișoare, foarte bun. Apoi am plecat într-un grup de 7-8 persoane. Traseul se poate face și fără ghid, dar recomand să mergeți cu el, pe traseu sunt șerpi veninoși (Timbo) și dacă întâmplător calci pe unul, poți să mori pe acolo.
Traseul la urcare durează cam două ore, mai puțin dacă ești rapid. Prima jumătate e prin vegetație și nu e ceva dificil: ne-am oprit la primul mirador, un turn metalic ridicat în junglă din vârful căruia poți vedea peisajele din jur. Chiar lângă mirador era șarpele Timbo, care dormea în iarbă într-o zonă marcată cu o panglică, căci era chiar lângă cărare și dacă nu știai ce era acolo, călcai pe el.
Timbo e un șarpe mortal care nu se ferește când te apropii de el și tocmai de asta e periculos. Te mușcă când deja e prea târziu, sângele o ia razna și ai șanse mari să mori pe acolo. Ghidul mi l-a arătat în iarbă, de abia l-am observat, era destul de mic.
Ultima jumătate de traseu e un pic mai dificilă, ieși din vegetație și, dacă ai noroc cu un cer senin, poți zări vulcanul de alături, Izalco. Când am fost eu era un nor în jurul vulcanului și nu am zărit mai nimic; speram ca în câteva ore să se mai risipească norul, dar de fapt s-a întețit așa de mult încât la coborâre a fost o ceață să o tai cu cuțitul, nu mai vedeai nici la doi metri distanță!
Sunt două puncte de belvedere acolo, iar după ce treci de al treilea începe urcușul printre stânci și bolovani. Sus nu mai e vegetație, doar pietriș și cerul înconjurător, deși altitudinea nu e mare: 2.381 metri.
Din vârful vulcanului Santa Ana, El Salvador, vezi lacul turcoaz din crater, absolut spectaculos! Lacul este toxic și nu se poate coborî până la el: până în 2008, când a fost ultima erupție, era și o cărare care cobora un pic, dar a fost distrusă atunci și craterul și-a modificat forma. Lacul conține acid sulfat de clor, are PH 1, iar de pe malurile sale se văd gaze toxice răsuflând din pământ.
Pentru că tot craterul e ca o căldare adâncă, riscul să îți pierzi viața accidental e destul de mare, așa că după ora 13 toată lumea trebuie să plece de acolo și ghizii urmăresc să nu mai rămână nimeni sus. Pe marginea craterului sunt niște piloni de metal între care, mai demult, a fost montat un lanț metalic dincolo de care nu puteai trece, dar a fost erodat destul de rapid de chimicalele de pe munte, așa că au rămas doar stâlpii.
La coborâre am vrut să mă despart de grup și să cobor mai încet, ca să mă bucur de priveliște pe îndelete, până am observat că ghidul se ținea la mică distanță de mine și mi-a zis că eram responsabilitatea lui până la coborâre. Culmea: unii oameni se tem să meargă în America Centrală pentru că e „periculoasă”, iar eu am fost dezamăgită că nu puteam sta singură pe munte în El Salvador! 🙂
Până la urmă, cu ceața care acoperise totul în jur, n-a mai avut rost să stau mult pe acolo. Am coborât și am luat masa – un platou generos cu de toate – și apoi am așteptat ultimul autobuz spre Santa Ana.
Cum vizitezi Vulcanul Santa Ana El Salvador
Din Santa Ana iei autobuzul 248 de la 7.40 din autogara La Vencedora, biletul costă 0.70 USD și cursa durează două ore. La intrarea pe traseu sunt ghizi oficiali care organizează ad-hoc grupuri mici, nu trebuie rezervat nimic în avans și poți merge singur(ă), sunt destui oameni pe traseu. Ghidul costă 3 USD, iar intrarea în parcul național este 6 USD.
Traseul are 4 kilometri, iar la intrarea în parcul național un polițist verifică conținutul rucsacurilor, ca să nu urci sus cu băuturi alcoolice sau…arme. La coborâre poți alege între două autobuze spre Santa Ana – cel de la 13.30 și ultimul la ora 16.
Lângă intrarea pe traseu este un drum secundar spre Casa de Cristal, unde poți petrece mai mult timp în mijlocul peisajelor superbe de acolo.
Ce am vizitat în El Salvador
