Sandboarding în Huacachina

În sudul Peru, la doar câteva ore de Lima, este un deșert în toată regula: ținuturi aride, dune de nisip fin, ba chiar și o oază, Huacachina. Ca să o vezi trebuie să mergi la Ica, un oraș mai mărișor, dar neinteresant.

Ica

De la Paracas am făcut vreo oră și ceva până în Ica, unde am stat două nopți. În prima zi m-am dus în oraș, dar mi-a pierit repede cheful să explorez. Ica e agitată, cu trafic haotic, singurul lucru simpatic e că e plin de tuktukuri care aici se numesc motto. Pentru că nu prea ai ce să vezi în oraș, am preferat la fiecare drum să iau tuktukul: o călătorie e foarte ieftină, 3-4 soli, și e plin orașul de ele, e suficient să mergi câțiva metri și dai peste mașinuțele astea care se strecoară în trafic.

Am fost la mall să-mi iau sandale, după ce sandalele mele cumpărate în Beijing au decis să-și dea sfârșitul în Paracas 😀 Apoi mi-am luat un milkshake de ciocolată și am vizitat terasa: dincolo de clădirile cam urâte se zăreau dunele de nisip… o promisiune pentru a doua zi.

Huacachina

A doua zi m-am dus la terminalul Cruz del Sur să-mi schimb biletul. M-am lovit de o problemă neașteptată: ca să merg de la Nazca la Arequipa cu autobuzul trebuia să fac un test antigen, dar n-am găsit niciun loc în Nazca unde să îl fac (oraș mic, fără laboratoare). Și nici în Ica nu am găsit informații online, așa că m-am hotărât să mă întorc în Lima cu autobuzul și de acolo să iau avionul până în Arequipa.

Cu un nou bilet în buzunar, am luat tuktukul până în Huacachina, oaza de lângă oraș. E aproape, la câțiva kilometri, și te duce acolo orice tuktuk. Nu e mare lucru de văzut în Huacachina: ochiul de apă din mijloc nu se poate vizita din cauza pandemiei, te poți plimba în jurul apei și cam atât. În jur sunt restaurante și agenții care vând tururi în deșert.

Mi-am cumpărat și eu un tur, altceva nici nu aveam de făcut acolo. În afară de cel prin deșert mai era un tur de 3 ore pe la crame, dar nu prea aveam chef de asta, așa că l-am luat pe cel mai scurt. Ne-am strâns un grup de vreo 5 persoane și am plecat cu ghidul cu mașina înapoi în Ica, la el acasă unde avea în curte 3 mașini care merg prin deșert. Cu noi a fost și un cățel pe care am aflat că îl cheamă Banana și care a stat destul de cuminte în timpul excursiei.

După care am plecat spre deșert. Wow, dunele din Ica sunt ca cele din Sahara, dar mai gri la culoare, nu aurii ca în Africa, iar mașina se arunca de pe niște dune de părea că vom cădea cu totul…dar nu s-a întâmplat nimic 😀 A fost grozav!

Ne-am oprit în vârful unei dune înalte și ghidul a scos plăcile de sandboarding. Mie nu-mi venea să cred că ne vom da cu placa de pe duna aia, era uriașă și extrem de abruptă, eram sigură că nu poți decât să cazi de acolo! O fată mai curajoasă s-a dat prima și după aceea am prins și eu curaj: părea mai ok decât mă temeam eu, așa că m-am urcat pe placă, ghidul mi-a explicat cum să stau și cum să-mi țin mâinile, apoi m-a împins la vale 😀

Să mai spun că a fost fantastic, că la final, când am ajuns jos de tot, m-am răsturnat de pe placă și nu mă mai puteam opri din râs? E o experiență pe care ar fi fost păcat să o ratez, mi-a părut bine că m-am oprit în urâțica Ica și am văzut dunele astea frumoase 😊

Lucruri utile: turul a costat 25 de soli (27 de lei), iar cursa cu tuktukul din Ica până în Huacachina a costat 6 soli (7 lei). Dacă vă interesează turul la crame, prețul era tot 25 soli.