La 56 km de Florența se găsește San Gimignano, un fost popas pentru pelerinii care călătoreau spre Roma. Familiile bogate care controlau orașul au construit în jur de 72 de case-turn, ca simbol al bogăției lor, dintre care doar vreo 14 au supraviețuit până în zilele noastre. Prin supraviețuire se înțelege că sunt în stare foarte bună, la fel ca restul centrului istoric, cuprins între zidurile cetății – pare că oamenii obișnuiți nu mai locuiesc acolo, sunt doar restaurante și cafenele sau magazine care vând delicatese.
Este o plăcere să te plimbi prin oraș și pe dealurile din jur, printr-un peisaj tipic toscan. Din 1990 San Gimignano este sit UNESCO, o garanție în plus că merită făcută o vizită acolo, dacă vreți să vizitați și altceva în afară de orașe mai mari ca Siena și Florența.
Toscana, drumul chiparoșilor
Colinele de lângă San Gimignano, într-o plimbare de după amiază. Plantații de măslini, viță de vie, rodii încă necoapte, cactuși ascunși în ierburile de pe marginea drumului și multe, multe șopârle încălzindu-se la soare.
În fața mea o tricicletă-mașină urcă dealul zumzăind, în timp ce pe drumeagul ce duce la o fermă cineva (proprietarul?) a abandonat o cadă de baie. Dintr-o livadă am cules 2-3 mere acrișoare-dulci și m-am odihnit la o răscruce de drumuri de țară unde cineva inspirat a pus o băncuță sub un arbore imens.
În spatele meu turnurile lui San Gimignano se fac tot mai mici, în timp ce în față peisajul devine sălbatic, liniștit, verde.
Ce poze minunate ai!Am fost in vara…iar…caci prea imi place mult Toscana si toata Italia…
Si mie, sper sa mai ajung pe acolo 🙂