Ronda, oraș din sudul Spaniei, este cunoscut pentru Puente Nuevo, cheile adânci ale râpei Tajo, Plaza de Toros, Puente Viejo, palatele renascentiste și grădinile înverzite.
Stânci ascuțite pe care cresc, aplecați, niște brazi verde închis, un cer plumburiu deasupra și prăpăstii adânci după fiecare cotitură. Un munte dur în jurul cărui șerpuiește șoseaua de la Marbella la Ronda, viraje nesfârșite, amețeală, pustietate. Un peisaj care mi-a intrat în suflet și a rămas acolo.
Sus de tot piatra muntelui este uimitor de albă, de parcă a nins cu var. Nu vezi sate, oameni, doar oi răzlețe într-un „no man’s land” apocaliptic. E frumos și tăcut, ai vrea să te oprești și să rămâi acolo o săptămână, să hoinărești prin munții aceia arizi și pustii, să te oprești din când în când ca să asculți vântul și să privești în zare. Atât și nimic mai mult.
Există în sudul Spaniei un oraș pe care, dacă nu l-ai văzut, e ca și cum nu ai văzut nimic din Andaluzia: Ronda este un ”pueblo blanco” cu totul special – traversat de un defileu îngust și adânc al râului Guadalevín orașul vechi s-a cocoțat literalmente pe marginea stâncilor.
Trei poduri traversează canionul: Podul Roman, Podul Vechi (sau Podul Arab) și Podul cel Nou. Toate sunt spectaculoase, dar cel mai uimitor este Podul Nou care se arcuiește peste două maluri abrupte și aproape perpendiculare. Tajo Gorge (Cheile Tajo) se numește râpă care străbate orașul, un loc grozav pentru drumeții și fotografii,
Locul pare imposibil: casele stau chiar în buza prăpastiei, la un metru sub ele păsările își fac cuib și se agită necontenit, în timp 100 de metri mai jos un fir de apă se prelinge printre stâncile uriașe, umede și verzi. În zare sunt doar câmpii și dealuri, pentru că defileul, așa abrupt cum este, se sfârșește precum a izbucnit – dintr-o dată și pe nevăzute. Ca și cum ceva a erupt acolo, s-a potolit repejor și a dispărut din nou în adâncurile pământului.
Ronda nu uimește doar călătorii obișnuiți pe care îi poartă pașii prin sudul Spaniei: Rainer Maria Rilke spunea că a căutat peste tot orașul visurilor sale și l-a găsit într-un final în Ronda, pentru Hemingway stâncile abrupte sunt decor pentru o moarte violentă în romanul Pentru cine bat clopotele, în timp ce Orson Welles a susținut de nenumărate ori că a fost inspirat de acest oraș spaniol.
Tu, ca un călător de o zi, ajungi să regreți că nu ți-ai rezervat mai mult timp doar pentru Ronda. Numai ca să stai acolo, pe marginea canionului, și să privești în jur, la cactușii care cresc haotic dintr-o stâncă, la terasele agățate deasupra hăului, la dealurile pe care au început să înflorească pomii îmbrăcați delicat în roz și alb. Într-un pavilion însorit niște cântăreți ofereau un concert gratuit – o chitară și câteva cântece specifice regiunii pentru călătorii obosiți de atâta frumusețe.
O plimbare pe străduțele înguste ale orașului vechi – El Ciudad, cu case perfect albe, îți reamintește gustul libertății. E adierea aceea de primăvară care te face să zâmbești fără motiv, e timpul liber al vacanței scurte, dar deja plină de amintiri, e căldura soarelui și nechezatul cailor crescuți în fermele din apropiere – totul conspiră să te scoată de pe traseul obișnuit și să-ți poarte pașii în jos pe o cărare de unde se zărește Podul Nou, apoi pe câmp și înapoi în oraș printre ruine, pe Podul Arab, pe străduțele liniștite ale orașului, până la Plaza de Toros. E un complot să îți lași și tu o părticică de suflet acolo, în soarele și albul andaluz, agățat de stâncile Rondei.
Cum se ajunge la Ronda
Din Malaga se poate ajunge cu autocarul (1 ½ – 2 ¾ ore). La dus am mers cu Portillo, biletul a costat 11.45 Euro. Portillo ocolește prin toate stațiunile Costa del Sol de unde preia pasageri; de la Marbella autocarul a traversat munții printr-un peisaj incredibil și a ajuns, după aproape 3 ore, în Ronda.
La întoarcere am mers cu Los Amarillos, biletul a costat 9.82 Euro, drumul a durat 1,5 ore, dar printr-un peisaj mai puțin spectaculos. Biletele le-am cumpărat din autogara Malaga cu o zi înainte și în aceeași zi. În plin sezon s-ar putea să nu găsiți bilete așa ușor, Ronda este o destinație foarte căutată.
Şi eu regret că n-am petrecut mai mult timp acolo … e splendid, a fost o surpriză reală acest Pueblo Blanco.
Eu m-am temut ca facandu-i-se atata reclama, voi fi un pic dezamagita. N-a fost asa, locul e superb…
Aiaiai, Calatorella, ce frumusete de oras! Auzisem, de auzit, despre Ronda, insa fotografii n-am vazut pana acum. Impresionante. 🙂
Si inca fotografiile nu pot surprinde toata frumusetea Rondei…
Calatorella? Mersi 😛
ahaaa! deci, alhambra, ronda… şi mai ce?! 🙂 frumoasă şi bogată mini-vacanţă!
Nu multe altele, doar Malaga si ceva din Granada 🙂
… și pe unde credeți voi că umblau TravelBadgers acum două zile? Prin … Ronda! 🙂
Hah, ce coincidenta! Si v-a placut? 🙂
Sigur, a fost o zi de vis. Ne-a părut rău că nu am stat măcar o noapte, dar am luat ultimul bus către Malaga.
La cafeneaua de la poza 6 am savurat cafeluţa. Ce view, dom'le, ce view!
Incredibila privelistea, de acord 🙂
Fain tare. Imi pare rau ca nu am citit despre asta inainte sa trec prin Andaluzia…
Tzz, nu pot sa cred ca nu stiai tocmai de Ronda…
Calatoreella! Imi place nick name-ul tau nou!
Mi-a placut si mie foarte mult Ronda dar dupa ce am vazut pozele tale…..imi place si mai mult!
Of, Cristina, cum ai vazut tu toata lumea deja… 🙂
Anca draga fii convinsa ca tu ai vazut mai mult ca mine si eu ma bucur ca "ne-am intalnit" si pot vedea si mai mult prin ochii tai minunati si povestitul tau talentat!
PS… cand vei fii de varsta mea ma vei fi depasit cu mult…
Acum 11 ani, am vizitat Malaga, Torremollinos, Granada si Marbella, dar am ratat Ronda. Musai sa mai merg inca odata 🙂
Pentru Ronda, neaparat 🙂 Si ar mai fi niste locuri, eu as vrea sa vad si Gibraltarul…