De la peisajele muntoase din America Centrală direct pe plajele din Caraibe, dar…în aceeași țară: insula Roatán, Honduras.
Călătoria mea de 5 luni prin America Latină se apropia de sfârșit, așa că nu puteam încheia fără o altă cazare inedită. După ce am stat într-o rulotă în Patagonia, într-un dom ecologic în Managua, într-un apartament cu vedere panoramică în La Paz, venise vremea să stau…într-un copac! Mai exact într-o căsuță într-un copac (sau pe acolo), în curtea unor localnici din Roatán.
Am aflat că proprietarul era din Italia și avea mulți prieteni din România, soția era din Honduras, iar căsuța colorată a fost probabil construită pentru fetița familiei, dar cum în lume există și ”copii” mari care rezervă pe Airbnb, am stat eu în ea câteva zile.
Și acolo era un cățel, mai mic și mai jucăuș, iar în copaci se coceau mango și jackfruit, un fruct dolofan și verde, o specie de copac din familia smochinului, dudului și a arborelui de pâine, originar din regiunea Gaţii de Vest din sudul Indiei. Prima dată cred că l-am mâncat în Hong Kong sau în China, departe tare de Roatán. La fel ca acești jackfruits, și oamenii se plimbă de colo-colo.
În Roatán ajungi cu avionul sau cu feribotul, am ales prima variantă ca să evit drumurile prea lungi sau cu multe schimbări. Aeroportul din Tegucigalpa are la fel de multă activitate ca un aeroport sătesc, țara nu e foarte bine conectată și operează doar câteva companii acolo, câteva fiind strict locale, cu zboruri spre Roatán ori San Pedro Sula.
La Aerolinea SOSA a fost prima dată când am zburat cu avionul și locurile au fost la liber. Pentru că avionul era mic, nu mi-a intrat rucsacul în spațiul de sus, așa că însoțitoarea de zbor l-a luat, l-a așezat pe scaunul de pe rândul alăturat și i-a pus centura, să șadă în siguranță 🤠 I-am pus rucsacului pălăria pe cap și pasagerul de alături a fost foarte amuzat, avea un coleg cu pălărie acum.
M-a dus ”acasă” proprietarul Airbnb-ului, apoi am ieșit să inspectez puțin împrejurimile. Plaja de lângă cazare a fost dezamăgitoare: apă mică și plină de alge încât nu se putea înota deloc, iar în singurul loc în care am reușit să intru în apă, era așa de caldă, ca o ciorbă pusă pe foc.
A doua zi am vrut să văd ceva mai frumos și am plecat spre Little French Keys, o insulă resort care în fotografii arăta exotic și plină e viață. Am luat un taxi din Coxen Hole și am mers destul de mult până la intrarea complexului. Probabil am prins sezon mort pe acolo, căci domnea un aer de delăseală și de abandon. De la angajatul care m-a dus cu un mini feribot pe insulă am aflat că eram a cincea turistă pe ziua aceea.
Experiența zilei a fost să fiu atacată de un capucin (maimuță, nu un cappuccino) de două ori! Sunt mici, dar s-a distrat atacându-mă și mușcându-mă de picioare, noroc că au gura micuță și nu mi-au rămas urme. Când am zărit iar un capucin pe o cracă, agitat să sară pe mine, am tulit-o de acolo.
West End mi-a plăcut mai mult, e genul de localitate estivală cu plajă drăguță și puzderie de restaurante. Roatán are un fel de colectivo cu câteva rute pe toată insula, una mergea de la West End la Coxen Hole și câteva zile la rând am luat microbuzul ăsta, ca să fac baie și să iau masa de prânz.
N-am fost foarte încântată de Roatán, nu e genul de paradis ca în Saint Lucia. Pe insula din Honduras era plin de construcții pe malul apei, case particulare, întreprinderi, fabrici de cherestea, în Coxen Hole am căutat plaja în neștire și n-am găsit nimic, iar localnicii n-au reușit să mă îndrume cum aș putea ajunge pe mica insulă de alături.
În alte locuri din Roatán plaja era impracticabilă: apă mică, dar plină de alge care s-au înmulțit în neștire, ajungi pe insulă visând la plaje caraibiene și apoi găsești așa ceva. Roatán e cunoscut pentru diving, sunt multe tururi pentru asta și e plin de școli, dar cum n-am făcut scufundări, nu mă pot pronunța.
Dacă vreți plaje frumoase, sunt destule în Republica Dominicană, ca să numesc un singur loc în care m-am simțit bine. Sau Saint Lucia, pentru un paradis verde fără construcții alandala. Sau Aruba, pentru ape perfect turcoaz și incredibil de curate. OK, poate și Cuba 😀
Cum ajungi în Roatán
Am zburat cu Aerolinea SOSA din Tegucigalpa, biletul a fost 81 USD. Din Roatán am zburat în San Pedro Sula cu un bilet de avion cumpărat last-minute, biletul a costat 117 USD la CM Airlines. Din Roatán poți să zbori direct în Miami și să ocolești San Pedro Sula, pe care nici nu l-am vizitat.
Cazarea în Roatán a fost într-un Airnbnb, într-o căsuță în copac în curtea vilei unor localnici, în Sandy Bay: 5 nopți de cazare au costat 146 USD.
Intrarea la Little French Keys costă 35 USD, nu mi-a plăcut acolo, au și o mini grădină zoologică care m-a deprimat, cu cinci feline mari închise în cuști mici.
