Acasă Viața de nomad digital Lucrez remote din jurul lumii cu un job full-time

Lucrez remote din jurul lumii cu un job full-time

Publicat: Last Updated on

Sunt în al treilea an de lucrat remote de prin alte țări și primesc deseori întrebări de genul ”aș vrea și eu” sau ”cum ai reușit”.

De la 1 august 2020 și până în martie 2022 am călătorit și lucrat remote din 19 țări: Germania, Turcia, Franța, Portugalia (Madeira, Azore), Maroc, Mexic, Columbia, Chile, Peru, Costa Rica, Guatemala, Statele Unite, Republica Dominicană, Aruba, Ecuador, Panama, Thailanda, Cambodgia, Filipine, în unele țări am fost chiar de două ori în același an.

Dacă am învățat ceva în perioada asta e că da, se poate să călătorești în jurul lumii și să ai un job full time. Da, în România. Da, ca femeie. Da, poți să călătorești și singură sau cum vrei tu.

Nu, nu sunt nici freelancer și nici milionară în dolari, am o profesie care se poate face de la distanță și mi-am construit în timp o viață care mi se potrivește. Știu că nu toată lumea poate trăi așa, dar sper ca lucrurile de mai jos să îi ajute și pe alții care și-ar dori asta și să răspund la unele întrebări.

#1 Profesia

Excluzând freelancerii care au putut dintotdeauna să lucreze cum vor și când vor, cei mai mulți dintre noi avem joburi full time care până de curând se făceau obligatoriu de la un birou fix. Lucrul ăsta s-a schimbat o dată cu pandemia de Covid când o lume întreagă a realizat că uite, se poate și fără muncă de la birou pentru mulți angajați.

Cu toate astea nu toată lumea poate lucra exclusiv remote. Dacă ai o meserie care presupune muncă fizică sau contact cu clienții, nu ai cum să lucrezi de la distanță orice ai face.

Cine poate munci remote? Cei care lucrează exclusiv de la calculator, adică au profesii din domenii precum IT, consultanță, profesii creative, marketing, contabilitate, inginerie, customer support, traduceri și altele. Domeniile care se pretează la așa ceva sunt tot mai multe pe măsură ce tehnologia avansează și noi ne mai destupăm la cap.

Eu lucrez în marketing, de exemplu, și pot să fac acest job full time indiferent dacă sunt pe fusul orar din America Latină sau din Asia. Call-urile cu agențiile sau colegii le țin online, lucrez cu tool-uri online și atâta vreme cât am un net decent pot să-mi fac meseria de oriunde.

Ce faci dacă nu ai un job care se poate face remote? Nu cred că există scurtături pentru asta sau soluții care să-ți schimbe viața în 5 minute. Dacă ai dorința, energia și perseverența necesare, îți poți schimba profesia. Vorbesc din experiență când spun asta: să mai faci o facultate în paralel cu jobul și apoi să lucrezi într-un domeniu nou, când toată lumea e reticentă și trebuie să o iei de la zero de pe poziții de junior nu e ușor. Dar mai bine să faci pasul ăsta mai devreme cu toate riscurile care decurg de aici, decât să te trezești peste x ani că ai o profesie care nu mai e căutată pe piață.

Remote work
Biroul perfect (pentru mine): pe marginea piscinei. Aici într-un Airbnb din Aruba

#2 Angajatorul

Nu e destul să ai o profesie care se poate face remote, trebuie să îți permită și angajatorul să lucrezi astfel. Companiile fac deja tranziția spre un model de lucru hibrid (de acasă, de la birou, din alte spații), dar cele care oferă joburi fully remote nu sunt majoritare în România.

Căutați companii care oferă un astfel de mod de lucru și care menționează asta în anunțurile de angajare. Pot fi companii mai mari, dar s-ar putea să aveți mai mult succes cu start-up-uri sau companii antreprenoriale.

Remote workLucru remote + priveliște = Guatemala

#3 Internetul

Un mod lucru remote presupune să ai acces la internet peste tot pe unde călătorești și muncești. Asta scoate din ecuație anumite locuri izolate în care nu a ajuns niciun provider de internet încă, dar din experiența mea astfel de locuri sunt tot mai puține.

Din 2020 până azi am lucrat remote de pe 5 continente și am găsit wifi decent în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Galapagos? Net slab, dar poți supraviețui și acolo. El Nido, Palawan? Decent.

Pe bune, internetul nu este o problemă reală. Ocazional se va întrerupe sau va cădea câteva ore (e bine să ai și un SIM local cu internet mobil), dar internetul cade uneori și în București sau la Brașov, nu te ferește nimeni de asta.

Remote workSelina, Bastimentos, Panama, un hostel cu coworking

#4 Biroul

Biroul meu remote poate fi pe malul lacului Atitlan, într-un cazino din Las Vegas sau pe marginea piscinei, nu-mi trebuie decât wifi, o masă și un scaun, ideal și o priză, deși mă descurc și fără ultimele trei, net să am.

Uneori lucrez din camera de hotel, uneori din zonele comune, dacă au spații de lucru acolo, uneori din cafenele. Am stat în hoteluri care aveau și coworking și cred că ăsta e viitorul: să stai pe termen lung unde vrei tu, să ai spațiu de lucru la hotel și în rest să vizitezi lumea mare.

Remote work
Remote work dintr-un cazinou din Las Vegas 😀

#5 Fusurile orare

Probabil cel mai greu e cu fusul orar. Cât am stat un an în America Latină am avut diferență de 7-10 ore față de România: la ora 7AM ora mea putea fi deja ora 5PM în România, iar eu trebuia să am call-uri online cu colegii sau cu alte persoane, așa că timp de un an de zile m-am trezit foarte devreme și aproape zilnic începeam ziua cu un call la 7, 8 sau 9AM.

Am avut și perioade în care începeam ziua de lucru la 6AM, lucram până la prânz, apoi luam o pauză – mă plimbam, vizitam ceva, mă duceam la plajă, și apoi mai lucram câteva ore seara. În a doua parte a zilei era cel mai bine, nu mai primeam emailuri și puteam să mă concentrez în liniște.

Acum sunt în Asia, așa că sunt 6-7 ore diferență față de România, dar invers. Când la mine e 3PM, în România e de abia 9AM. Pentru că nu sunt o persoană matinală, cât sunt aici prefer să lucrez cât mai aproape de fusul orar din România, adică încep să lucrez pe la 2PM și uneori termin pe la miezul nopții. Asta îmi lasă dimineața liberă și pot să mă duc la plajă, să vizitez ceva în oraș sau chiar să iau un avion între două destinații.

E foarte obositor uneori, așa că nu pot călători de colo-colo tot timpul, prefer să stau mai multe zile într-un loc și să am și perioade mai liniștite, în care nu vizitez nimic. Plus am weekenduri și concedii ca să văd toate locurile pe care îmi doresc să le văd.

Remote workUvita, Costa Rica

#6 Transportul

Nu am carnet de șofer, așa că folosesc transportul public peste tot. Uneori cumpăr excursii ca să pot vedea locuri în care nu poți ajunge pe cont propriu, dar dacă pot, prefer să mă duc singură undeva și să-mi fac singură programul.

Sigur că e mai bine să poți închiria o mașină sau un scuter și să vizitezi tot ce vrei, dar am văzut destule locuri și fără să am libertatea asta. Probabil o să remediez și asta curând, până la urmă și mersul pe bicicletă l-am învățat târziu 😀

Remote work
Autobuz în Bangkok

#7 Cazarea

Trăiesc în hoteluri, Airbnb, hosteluri, uneori stau o zi, uneori o lună. Airbnb e potrivit pentru cazări pe termen lung, gazdele sunt încurajate să ofere reduceri la șederi de peste 4 săptămâni. Pe termen scurt găsesc oferte mai bune pe Booking. Când trec repede dintr-o destinație în alta prefer hotelurile: au recepție non-stop și sunt situate în locuri centrale.

Remote workUn Airbnb cu vedere în Quito, Ecuador

Remote workHotel în Phuket

#8 Bagajul

Călătoresc cu un rucsac mediu și unul mic în care intră laptopul – la nevoie le pot uni astfel încât să-mi fie acceptat bagajul pe companiile aeriene low cost care nu permit decât un bagaj mic de mână gratuit. Îmi cumpăr haine pe drum, le abandonez, cumpăr altele. Lucruri pe care vrea să le păstrez sau produse tradiționale din țările vizitate le pot trimite cu poșta acasă. Este scump, dar o dată pe an sau la câteva luni pot face asta.

Ce-mi intră în rucsac? Destule. Acum am 5 rochii, o pereche de sandale și niște șlapi, un trening subțire, haine de dormit, 2 costume de baie, lenjerie de corp, o eșarfă-prosop de plajă, un halat subțire pe care l-am luat din China, o borsetă mare cu cosmetice, una dolofană cu alte chestii (hard extern, baterie externă, carduri de memorie, tot felul de fleacuri, inclusiv șervețele pentru curățat ochelarii) și una mai mică în care am cheile de la casă, pastile și un aparat împotriva țânțarilor). În rucsacul mic intră laptopul (un Acer Swift 3 SF314-57 ultraportabil), un Kindle, aparatul foto (Sony RX100 VA), încărcătoarele, un mouse.

Lucrurile mai groase le iau pe mine când zbor cu avionul, economisesc spațiu în bagajul mare și îmi țin de cald în frigul din aeroport: jeanși, tricou, jachetă, pantofi sport. În general aleg haine subțiri, ușoare, care nu ocupă mult loc în rucsac. Preferabil multi-funcționale.

În 2020 am călătorit cu un troller mediu, dar atunci stăteam 3-4 săptămâni într-un singur loc, când te muți des dintr-un loc în altul nu mai e fezabil să cari un troller după tine. Nu mai zic de prețurile biletelor de avion când ai ceva de pus la cală.

#9 Granițele și restricțiile

De regulă stau câte 3-4 săptămâni într-o țară apoi plec în altă parte. În unele locuri am stat mai mult sau mai puțin: în Peru am stat 2 luni, în Thailanda o lună și jumătate, în Ecuador 5 săptămâni, în Aruba doar o săptămână.

Fiecare țară are regulile ei în perioada asta, așa că dacă vreți să călătoriți, fiți pregătiți să vă loviți de multă birocrație pandemică. În doi ani am făcut vreo 30 de teste Covid, am completat sute de formulare inutile, am instalat aplicații care nu fac nimic și am pierdut zile din viață încercând să descifrez restricțiile de călătorie.

Da, e mai complicata să călătorești acum, dar nu e un capăt de țară. De unde mă informez:

  • Kayak, pentru a vedea rapid toate restricțiile din toată lumea, actualizate frecvent
  • MAE, pentru a vedea care sunt condițiile de călătorie pentru români într-o anumită țară. De exemplu dacă ei zic că îți trebuie asigurare de călătorie sau bilet de ieșire din țară, poți fi sigur că aceași informație apare și în sistemele altora și te vor întreba de ele la îmbarcare. La sosirea la destinație de cele mai multe ori nu îi interesează care sunt regulile pentru români, ci doar cele generale, pentru toată lumea (test Covid, vaccinare)
  • IATA, ca alternativă pentru Kayak, dar au un site neprietenos și mă enervează să demonstrez tot timpul că sunt om
  • Surse locale. Astea sunt cele mai dificil de dibuit și pot fi în limba locală, cât să nu pricepi nimic. Trebuie să verifici totul din mai multe surse, altfel te poți arde ușor.

Remote workChocolate Hills, Filipine

#10 Banii

Dar halatul?! Cât e halatul?! Excursiile de 7-10 zile organizate de agenții prin țări ”exotice” depășesc cu mult bugetul pe care mi-l permit eu într-o lună: oamenii care cumpără aceste excursii sunt cei care NU își permit să stea un an în America Latină sau șase luni în Asia. Sunt săraci în timp.

Cei care își pot face asta își cumpără singuri biletele de avion, n-au o problemă să circule cu colectivo, să stea într-un Airbnb sau să mănânce într-un local de cartier cu localnicii. Nu, nu mi-a căzut coroana de regină dacă am schimbat două vorbe cu oameni obișnuiți sau am mers cu autobuzul.

Unele destinații sunt mai accesibile, altele mai costisitoare. Ca să vezi ce îți permiți, fă câteva simulări pe Airbnb sau pe Booking la cazări de o lună într-un singur loc ca să vezi care e costul cu locuința în țara aia.

Apoi decide dacă vrei să stai doar într-un singur loc sau vrei să te muți de colo-colo (pont: transportul costă uneori foarte mult). Mai adaugă costul pentru mâncare, teste Covid, bilete de intrare și mai știu eu ce și vezi ce-ți dă. Dacă stai într-un Airbnb poți să-ți gătești și singur(ă).

Cu mulți ani în urmă când mergeam în city-breakuri cu bani foarte puțin se găseau cetățeni să mă compătimească pentru sărăcia bugetului, nu mai bine stăteam eu acasă?! Așa că nu vreau să spun nimănui să stea acasă, ci mai bine să vadă singur cât îi permite bugetul. Am scris despre diverse bugete de călătorie aici.

Remote work
Plaja Fronton, Dominicană

#11 Solo

Călătoresc singură de foarte mulți ani, așa că pentru mine n-a fost ceva deosebit să trec de la vacanțe solo la călătorit full time singură. Ocazional mă mai întreabă localnicii sau alți călători dacă nu mă simt singură, dar adevărul e că viața mea e atât de plină de locuri și de oameni, încât nici nu-mi amintesc când m-am simțit singură ultima oară.

Pentru unii oameni a pleca singură în ceea ce ei percep a fi o lume periculoasă se numește ”curaj”. Eu cred că ține de felul în care privești incertitudinea și ce înveți din întâlnirile dese cu ea, ceea ce se traduce în ”experiență”.

Mi-am asumat niște riscuri când am plecat pe termen lung din țară și oricât de bine aș planifica ceva, tot se întâmplă lucruri neprevăzute. Dar nu mai reacționez la ele cu panică. Mă ajută că am și niște ”ancore” acasă și să știu că mă pot întoarce oricând la viața mea din București. Nu mi-am propus să fiu o dezrădăcinată pentru restul vieții, ci să-mi satisfac pofta de explorare acum, cât pot.

Remote work
Când ești singură, îți faci prieteni noi

Job full-time și călătorii? Cum este posibil?!

Da, este posibil. Da, în România. Nu trebuie să devii freelancer pentru asta și nici nu trebuie să înveți linii de cod. Dar ceva trebuie să înveți, căci nu cred în soluțiile ușoare în care freci menta toată ziua și cineva te plătește să fii un angajat slab care lucrează din alte țări.

Și trebuie să-ți asumi niște riscuri, să încerci ceva nou, să investești timp și efort să te organizezi altfel. La mine n-a venit nimeni să mă întrebe ”Anca, ți-ar plăcea să călătorești în jurul lumii mai mulți ani la rând? Ce să fac ca să accepți un astfel de stil de viață?” Right…

O fi ceva exotic în România să lucrezi remote de pe alte continente cu un job full-time, dar în alte țări devine sau este deja ceva normal. Treptat o să devină ceva mai comun și la noi.

Nu e totul roz, mereu. Uneori mi-e dor de rutina de acasă, de anotimpuri, de zilele în care nu trebuie să faci nimic, îmi lipsesc ieșirile în oraș și oamenii, ritualul purtării unei rochii noi (și a avea un dulap întreg cu ele!), îmi lipsesc mersul la piață și gătitul.

Dar mă pot întoarce oricând la toate astea, iar între timp pot să văd, măcar o vreme, locuri la care altădată doar visam. Nu există nicio garanție că mâine voi mai putea sau voi vrea face asta. Iar dacă ăsta e de fapt începutul sfârșitului într-o perioadă atât de sumbră cum e cea de acum, prefer să îl trăiesc astfel decât cu regretul că n-am încercat sau să-mi spun că e prea târziu.

Dacă ați lucrat remote din altă țară, povestiți-mi și mie cum a fost 🙂

* * *

Cum arată anii mei de lucru remote pe timp de pandemie: 2020, 2021, 2022. Articole scrise pe blog.

2 comentarii

Irina Elena 7 august 2024 - 3:42 PM

Buna.

Răspunde
Anca 7 august 2024 - 5:43 PM

Hello.

Răspunde

Lasă un comentariu