Am venit în București la facultate și nu am mai plecat de aici. Consider Bucureștiul ca fiind „acasă”, e orașul pe care îl iubesc cu o dragoste de soră, care, deși știe că frate-su e cam tâmpit câteodată, îl iartă pentru că nimeni nu-i perfect. Nu îmi plac cei care (bucureșteni sau nu) îl înjură pentru că nu e ca alte orașe din străinătate, dar și cei care îl ridică în slăvi fără motiv, doar pentru că dă bine să îl pictezi cu acuarele.
Dacă locuiți în București într-un cartier de „betoane”, să știți că nu e tot orașul așa. Mai există vechi cartiere cu aer provincial, ca Dămăroaia, în care casele bătrânești au grădină și gard de lemn, iar tramvaiul se hâțână dintr-o parte în alta. Printre case au răsărit blocuri noi de patru etaje, dar și vile care au ocupat malul lacului Grivița, însă nu este un cartier de bogătași, e un amestec destul de pestriț, ca toată țara noastră, de altfel.
Sunt două ipoteze privind numele de „Dămăroaia”: cea care apare pe majoritatea site-urilor, că ar avea legătură cu moșia parcelată a boieroaicei Maria Damaris, și alta care spune că Dămăroaia a fost o vorniceasă (soție de vornic) care a avut o grădină întinsă în târgul Bucureștilor (sursă: Emil Vârtosu, Ion Vârtosu, Horia Oprescu, Începuturi edilitare 1830-1832. Documente pentru istoria Bucureștilor).
Cartierul este unul de case, fără cine știe ce „atracții”: găsești o biserică, un cimitir și…o mănăstire catolică: Mănăstirea Sfânta Familie, întemeiată de către Comunitatea Sfântul Ioan. Am fost intrigată de turnul care se zărea dincolo de acoperișurile caselor și i-a dat ocol, îi bănuiam chiar de-a fi vreo sectă dubioasă.
Am găsit mai multe informații la ei pe site, par a fi mai bine integrați în secolul ăsta decât frații ortodocși – exemplu de întâlnire la catolici: „Pizza Agape, 1 discuție + 1 pizza + 1 moment de rugăciune. Întâlniri pentru studenți și tineri adulți.” 🙂 Organizează și excursii la munte, „cu frații”.
Lângă mănăstire, dar după colț, se găsește un fel de bisericuță din lemn. Nu prea m-am dumirit ce-i cu ea, intrarea nu este în stradă, pare să fie în curtea unui cetățean. Dacă mergi tot înainte ajungi la sediul Petrom, ceea ce eu nu doream, așa că am făcut stânga și am ajuns la… cimitir.
Ce pot să zic? Nu strică un „memento mori” din când în când…
10 comentarii
Foarte frumoase imagini ai surprins, iar ultima cu gardul verde mi-a luat ochii😊
Nu ai zice că mai sunt asemenea străzi prin Bucureşti…dar sunt 🙂
Duduie draga,
Felicitari pentru cum stii sa-ti umpli viata!
eu am facut facultatea la Iasi si m am mutat in Bucuresti dupa 8 ani de Iasi. A fost groaznic la inceput, imi venea sa plec inapoi, dar mi a devenit casa si acasa foarte repede. Cu toate minusurile lui, nu l-as da pe Iasi in veci.
Apropo de zone simpatice, imi place sa ma plimb prin spate pe la Romana, strazile alea cu case, pe Kiseleff, prin spatele Guvernului, pe la Cotroceni, parcul IOR 🙂
Oh, da, zonele astea vechi sunt o comoara pentru plimbari 🙂
Pe Cireșoaia, partea dinspre lac, nu departe de locul vizibil în antepenultima imagine, mai e o bisericuță ortodoxă pe rit vechi.
'Personalități' ca soacra lui Geoană și Paula Seling coabitează în acest cartier. Până de curând a stat aici și Corina Chiriac, sau cel puțin a avut o casă. 😀
vesele fotografii iar descrierea relatiei tale cu Bucurestiul m-a facut sa rad, foarte plastica si adevarata :))) "oraşul pe care îl iubesc cu o dragoste de soră, care, deşi ştie că frate-su e cam tâmpit câteodată, îl iartă pentru că nimeni nu-i perfect."
Casa cu fatzada de caramida este preferata mea din Bucuresti de ani buni. Poate si pentru ca trec pe acolo destul de des, si uneori imi vine sa ma opresc si sa sun la usa oamenilor 🙂
Doar să suni? 😀 (făceam asta în copilărire, sunam și fugeam :D) Dacă afli cine stă acolo, zi-mi și mie 🙂 Mereu mi-am imaginat o familie de expați olandezi, dar cine știe…
Sa sun sa ii intreb daca nu ma primesc si pe mine, desigur! :))) Macar in vizita! Sau cine le.a proiectat casutza 🙂
Au si un golden retriever tare dragalas…