Podul Dom Luís I
Nu am avut multe așteptări de la Porto, nu m-am luat nici după cei cărora Porto nu le plăcuse, dar nici nu m-am extaziat că sunt acolo: era clar că Porto este un oraș turistic, erau mai mulți turiști decât la Lisabona.
Însă orașul mi-a plăcut, în special podul Dom Luís I, un arc de fier care leagă cele două maluri abrupte și înalte ale râului Douro. Podul este perfect pentru pietoni, nu circulă mașini pe platforma superioară, doar un tramvai care trece printre oameni, astfel că te poți plimba în voie, iar priveliștea este superbă.
Librării
Aveam două dorințe: să vizitez una din librăriile celebre din Porto și să mă plimb cu tramvaiul electric până la ocean. Cu librăria Lello am dat chix: este un loc foarte turistic și aglomerat, se plătește intrare (un voucher pe care îl poți folosi ca să îți cumperi cărți de acolo), iar coada la intrare era de cel puțin jumătate de kilometru, nu exagerez!
Nu doar că era o coadă foarte lungă, dar trebuia să stai la două cozi: una la magazinul de alături, de unde îți cumpărai voucherul, și alta ca să intri în librărie. Chiar dacă se spune că este cea mai frumoasă librărie din lume, eu am zis pas, experiențele autentice ți le mai găsești și singur, nu trebuie să te calci în picioare cu zeci de vizitatori pentru asta.
Am plecat mai departe cu gândul să găsesc vreun anticariat, era o zonă în care erau mai multe, și am găsit exact ceea ce căutam: un anticariat micuț și gol, plin cu cărți și cu un proprietar amabil care nu numai că m-a lăsat să fac o poză acolo, dar mi-a dat și cartea lui de vizită: Livraria Alfarrabista João Soares, o mai am și acum 😊
Tramvaiul electric
Sunt trei rute pe care circulă tramvaiul electric în Porto, tramvaiul 1 fiind cel care leagă centrul istoric de zona din apropierea oceanului. Este o rută folosită exclusiv de turiști, un bilet costă 3 euro, destul de piperat pentru câțiva kilometri cu tramvaiul, dar vagonul (căci este unul singur) este foarte bine păstrat, până și cabina vatmanului arată ca un decor dintr-un film. La Passeio Alegre era interzis accesul către far, dar am ignorat panglicile care anunțau asta și m-am dus cât mai aproape de ocean, ca să privesc cum se sparg valurile.
Până la urmă două lucruri nu am făcut cât am stat în Porto: o plimbare pe râul Douro, cu barca (era iarnă și nu circulau) și o vizită la una din cramele de acolo. În schimb îmi amintesc toate străduțele acelea înguste și în pantă și muzica fado care se auzea în cartierele cam decrepite: știm că nu suntem la fel de bogați ca oamenii din alte țări, dar avem fado, vin, ocean și poezie și asta e tot ce ne trebuie.
Există cineva căruia nu i-a plăcut Porto?