Reguli pentru blog: un fel de politică editorială

M-am apucat să pun pe hârtie câteva reguli pe care mi le-am făcut în timp pentru administrarea acestui blog și m-am trezit cu ditamai lista de a trebuit să împart articolul în două trei. Sunt niște lucruri care mă ajută pe mine să nu îmi pierd mințile să îmi facă viața mai ușoară și să scap de dilemele existențiale atunci când le am, adică un fel de politică editorială, dacă îmi pot permite să spun așa ceva.

#1. I’m here to stay

Mă trezesc uneori în weekend că, în loc să mă odihnesc sau să fac orice altceva, TREBUIE să scriu și să editez fotografii, lucru care îmi produce sentimente foarte amestecate, de la ”ador acest hobby care îmi aduce atâtea bucurii” până la ”urăsc că trebuie să muncesc și în week-end”. Însă aștept să îmi treacă și să revin la sentimente mai bune, pentru că, de fapt, îmi place foarte mult ceea ce fac.

Sunt de 5 ani pe ”piața” asta, nu sunt nici foarte cunoscută, nu am nici un trafic fenomenal, nici nu am tras cine știe ce foloase materiale din acest blog, dar am de gând să rămân aici. În caz că își face cineva probleme pentru asta 😊

#2. Scriu de drag

Unii își fac blog ca să facă bani, alții ca să-și promoveze o afacere, eu mi-am făcut blog ca să țin minte pe unde am fost, pentru că sunt o uitucă, și ca să share the joy with the world. Mă bucur ca un copil când primesc câte un mesaj de la un cititor care îmi spune că-i place blogul meu sau îmi cere un sfat, asta mă motivează să scriu și să fiu prezentă aici cu tot ce pot oferi.

#3. Sunt o parte din poveste

Nu este ideea mea, am furat-o de la cineva (în original cred că era ”You are a part of the story”). Încerc să evit poveștile seci, impersonale, și să povestesc despre mine, în primul rând. Nu scriu ghiduri turistice, cine vrea așa ceva să citească Wikipedia sau Lonely Planet.

#4. Nu mă ascund

Cam toți cei care mă cunosc în realitate știu că am acest blog, deși nu am bătut toba peste tot despre asta. Îmi semnez articolele cu numele meu, apar în unele fotografii, îmi asum ceea ce scriu. Asta îmi creează și anumite responsabilități și mă face mai vulnerabilă, dar mi se pare mai cinstit așa.

#5. Nu sunt o carte deschisă

Chiar dacă mă prezint, vorbesc despre mine și oricine poate citi ce scriu eu pe aici, viața mea privată rămâne una privată. E nevoie să fac precizarea asta pentru că unii oameni fac greșeala să creadă că mă cunosc doar pentru că mă citesc. Că suntem suflete-pereche care gândim la fel și că eu sunt într-un fel anume, așa cum mă văd ei. Asta e doar o proiecție personală care nu are legătură cu mine ci cu modul fiecăruia de a interpreta un text și pe cel care îl scrie. Despre lucrurile de care nu vreau să vorbesc, nu vorbesc.

#6. Mai puțin, dar mai bun

Decât 3 articole pe zi, dar slabe, prefer 3 pe săptămână, dar bune. Scriu, citesc, rescriu și recitesc de mai multe ori până când, într-un final apăs butonul de ”publish”, iar despre editarea fotografiilor ar trebui să scriu un articol separat. În ritmul ăsta nu pot să public unul sau mai multe articole pe zi, mi-e practic imposibil, fără o redacție în spate.

#7. Pe blogul acesta scriu doar eu

Am cochetat cu ideea de ”guest posts” pentru că erau foarte populare la un moment dat, dar mi-am dat seama la timp că nu sunt de mine. Acesta e un blog personal, chiar dacă e în principal despre călătorii, și așa o să rămână.

#8. Nu moderez comentarii decât dacă n-am încotro

Oricine, oricând, poate publica un comentariu fără să aștepte să îl aprob eu, dar asta nu mă oprește să îl moderez ulterior. Spam-urile le marchez ca fiind spam, falsele comentarii cu un link în profil către un site de termopane vor rămâne fără link, etc. Din fericire aceste cazuri sunt puține. Nu prea primesc comentarii cu injurii și, din fericire, nu am un ”hate club”.

#9. Răspund la comentarii și mesaje private

Dacă s-a întâmplat vreodată să nu răspund unui mesaj privat, nu a fost cu intenție. Zic și eu, că poate mi-o mai fi scăpat și mie ceva. Dacă am un cititor care e la primul comentariu pe blog îi răspund, chiar dacă e doar un ”mulțumesc”, ca să-i dau de înțeles că e bine venit.

#10. Comentez pe alte bloguri

Nu prea am întotdeauna timp să fac asta, deși sunt abonată la foarte multe bloguri, dar dacă citesc ceva care îmi place sau care mă interesează, atunci las un comentariu.

#11. Nu mă auto-promovez agresiv

Nu îmi postez articolele pe toate grupurile de pe Facebook, nu comentez doar ca să las un link către blogul meu, deși nu am nimic de zis, nu îmi spamez cunoscuții cu ce fac eu pe blog, nu mă bag în seamă aiurea. Pe termen lung eu zic că e mai bine (pentru mine), dar dacă ești la început de drum probabil că toate astea de mai sus te pot ajuta.

#12. Nu copiez de la alții

Ar trebui să fie de la sine înțeles, dar scriu și aici: astea sunt poveștile mele, călătoriile mele, ideile mele și fotografiile mele (mai puțin unele coperți de cărți și hărțile). Uneori ideile mele pot să coincidă cu ideile altcuiva, deh, se mai întâmplă.

#13. Verific informațiile

Fie că e vorba de un nume sau de o informație, o mai verific încă o dată din mai multe surse. Chiar și așa mi se întâmplă să mai fac greșeli, dar din fericire un articol pe blog permite editarea ulterioară, spre deosebire de print.

#14. Scriu în limba română

Da, în limba română, cu diacritice și respectarea regulilor ortografice ale Academiei Române (alea antipatice, cu sunt și suntem). Ocazional mai bag câte un cuvânt sau o expresie în engleză, pentru că îmi place cum sună și e limba pe care o vorbesc zilnic la serviciu. Când nu sunt sigură cum să scriu ceva mă duc la regula de mai sus și verific cum se scrie.

#15. Încerc să mă distanțez de imaginea de ”very low budget traveler”

Chiar dacă o să mai călătoresc cu zboruri low-cost și poate o să mai stau și la hostel, nu o să mai promovez foarte mult genul ăsta de călătorie care nu prea mi se mai potrivește. Pe de altă parte nici n-o să pretind că sunt expertă în vacanțe de lux când eu nu-mi permit să stau la Burj Khalifa și nici să zbor la first class. Sunt pe undeva pe la mijloc – vreau să mă simt bine, dar fără să arunc banii aiurea.

Cam astea sunt cele care îmi vin în minte acum, dar cu siguranță sunt mai multe de spus la capitolul ăsta. Dacă vreți să citiți ceva ”profi”, aruncați-vă un ochi pe BBC Editorial Guidelines.

Citește și:

Cum îți alegi un nume pentru blog