Explorare prin plimbare: Delta Văcărești din București

De la Delta Dunării, vizitată în iunie, am trecut la o altă deltă, a Bucureștiului, numită și Delta Văcărești. Mi-am dorit să ajung acolo de multă vreme și am profitat de tururile organizate de ArCub și Bucureștiul meu drag ca să mă plimb printre boscheți, dorința supremă a oricărei femei care trăiește la oraș.

În caz că nu știți despre ce tururi ghidate e vorba, Primăria București împreună cu asociația Bucureștiul meu drag organizează, cu ocazia candidaturii Bucureștiului la titlul de capitală europeană în anul 2021, excursii prin diverse zone din București mai puțin cunoscute, sau cunoscute superficial.

Tururile se numesc Explorare prin plimbare – Trasee de redescoperire a Bucureștiului și unul dintre ele a fost prin Delta Văcărești. Se mai organizează excursii de redescoperire a cartierului Pantelimon sau tururi ghidate prin arhitectura industrială din zona Parcului Carol. Plecările se fac de la Hanul Gabroveni din Centrul Vechi, proaspăt renovat care am înțeles că e și el interesant de vizitat.

Sâmbătă ne-am înființat la locul de întâlnire, eu și încă o mie de oameni. Exagerez, dar chiar ne-am strâns foarte mulți, de la tineri până la oameni foarte în vârstă, și am plecat în grup către metrou. Traseul a fost Hanul Gabroveni – metrou Unirii 2 – metrou Piața Sudului si de acolo pe Olteniței până la Delta Văcărești.

Ne-am ținut de grupul ăsta până la prima oprire din deltă, lângă o baltă murdară care, la momentul ăla, mi s-a părut foarte fotogenică, căci nu mai văzusem bălți demult. Pentru că lumea stătea și aștepta ceva, nu se știe exact ce, iar eu nu prea sunt un om foarte răbdător, am ademenit-o pe prietena cu care eram într-o explorare pe cont propriu, adică am luat-o pe o cărare lată care ducea undeva.

Delta Văcărești are cărările ei bătute, unele destul de largi și uscate încât să te poți plimba cu bicicleta pe acolo, cum făcea un nene care a trecut pe lângă noi. Alți plimbăreți urbani care se rupseseră de grup ca și noi explorau de zor bălțile care se zăreau printre trestii. Eram, cu toții, foarte extaziați, așa cum este orice orășean când vede după multă vreme o rață.

„Uite două rațe!”, îmi explica un domn în vârstă care nu voia să elibereze locul de pozat dintre trestii și care era convins că pasărea care zbura deasupra noastră voia să vină la noi să îi dăm ceva de mâncare. Ba chiar am auzit pe cineva menționând cuvântul pelican (?!) și posibilitatea de a-l întâlni pe domnul ăsta prin București.

Păstrând măsura, delta este un loc foarte viu, plin de insecte bâzâitoare (am văzut chiar și libelule), broaște, rațe și păsări neidentificate pentru a căror recunoaștere e nevoie de ceva mai mult decât un Google search. Din păcate păsările astea nu știu să spună și ele din ce familie sunt, trebuie să le recunoști tu, damn it! Există și locatari umani în deltă, cu care noi nu ne-am întâlnit pentru că pe când ne întrebam unde este toată lumea, ne-am dat seama că drumul nostru era o fundătură și trebuie să ne întoarcem.

Recunosc, eu am vrut să merg mai departe printre trestii pe o foarte firavă cărare, dar colega de drum n-a vrut cu niciun chip, așa că ne-am întors, am ocolit un lac și am ieșit pe la Rin Hotel și Autovit. Exact când urcam centura aia de ciment care delimitează delta de oraș, am zărit și restul grupului: merseseră pe cealaltă parte a lacurilor și se întorceau cu toții în șir indian.

Concluzia excursiei a fost că delta nu e deloc un loc periculos, dar e bine să nu mergeți acolo chiar singuri, că nu se știe niciodată cu cine vă întâlniți. Noi ne-am întâlnit cu pescari și cu alți fotografi, nu am văzut nici câini vagabonzi și nici „localnici”, doar rațe cu puii lor plimbându-se pe lac și o vegetația sălbatică și bogată. A fost o plimbare pe cinste și sper ca într-o zi să-mi răspundă și ăia de la Salvația Delta care au un punct de observație într-unul din blocurile Asmita Gardens – momentan sunt la al doilea email trimis către „office”, rămas fără răspuns 😡