Petra: beduini, djini și scări care duc la cer

Am auzit prima dată de Petra în copilărie, dintr-un vechi album National Geographic, cu coperte vișinii, cartonate. Erau cinci-șase volume groase cu fotografii din toată lumea: locuri și oameni și culori, aproape că simțeam aromele Orientului când deschideam coperțile grele.

Acolo, printre multe alte imagini, era și Petra cu a sa Trezorerie și culoarul aproape mistic (Siq) care duce la ea, printre pereții verticali ai munților. Fotografii din anii ’60–’70, când turismul în masă nu se inventase încă și nu oricine ajungea acolo.

Fast-forward, mulți ani mai târziu, deja adult și cu ceva experiență într-ale călătoritului, am ajuns la Petra în carne și oase, eu și alte mii de turiști atrași de biletele ieftine Ryanair și de mirajul, câteodată facil, al Orientului. Am stat doar câteva zile în Iordania, dar nu aveam de gând să ratez locul pentru care țara este faimoasă în lumea întreagă: Petra.

De la Amman la Wadi Musa

De la Amman la Wadi Musa, orășelul care s-a dezvoltat în coasta Petrei, circulă un autobuz zilnic care pleacă la 6:30 dimineața din Amman și ajunge la 9:30 în Wadi Musa.

Autogara e fix lângă Petra Visitor Center, așa că e foarte ușor să vizitezi Petra pe cont propriu, mai ales că biletele pentru autocar se pot cumpăra și online (trebuie să vă faceți cont, iar la completarea formularului, la nume, au niște cerințe ciudate, trebuie să treci patru cuvinte, așa că eu am adăugat Ms și încă ceva la numele meu ca să nu-mi dea eroare sistemul).

Autocarele Jett au mai multe puncte de plecare din Amman, majoritatea turiștilor pleacă de la Abdali Office. Puteți cumpăra bilete și de la fața locului, dar riscați să nu mai găsiți locuri, mai ales în plin sezon. Eu am luat un taxi de la hotel până acolo (2 JOD pentru patru-cinci kilometri), cei de la Jett au și o sală de așteptare în care poți sta până vine autocarul.

Lângă biroul celor de la Jett un întreprinzător local avea o tarabă la care vindea sandvișuri (surprinzător de bune) și cafea parfumată, cum se bea în Orientul Mijlociu. Au picat la fix! Autocarul a fost unul supraetajat și, pentru că mi-am luat biletele online cu câteva săptămâni înainte, am avut loc în față, cu vedere panoramică asupra drumului care străbate deșertul. Să tot călătorești așa 🙂

Când am ajuns în Wadi Musa inițial m-am gândit să merg la hotel, dar am realizat că pierdeam vreo două ore doar cu asta și nu avea rost, bagajul meu era minimalist, așa că mi-am cumpărat bilet pentru Petra pentru două zile și am plecat să explorez locul.

Traseul principal. The Siq – The Treasury (Al Khazna)

Petra se poate vizita și într-o singură zi pentru cei super-grăbiți, erau turiști care făceau asta, luau autocarul de dimineață din Amman și se întorceau cu cel de după masă, care pleacă la ora 16 din Wadi Musa spre Amman, dar nu vă recomand să faceți asta, Petra e foarte mare și e păcat să nu vedeți mai mult decât traseul principal pe care se înghesuie toată lumea.

În total sunt opt trasee de lungimi diferite prin Petra – traseul principal pornește de la Petra Visitor Center, ajunge în The Siq, la The Treasury și continuă până la Qasr al-Bint. Acesta este traseul ușor, plat, pe care oricine îl poate face. Celelalte trasee sunt prin munți, iar dacă vrei să le faci, nu prea mai ai timp să prinzi autocarul de la ora 16 înapoi spre Amman.

Imediat cum intri în Petra te uimește peisajul, cu acele stânci erodate în care nabateenii au sculptat și modelat diverse peșteri naturale și roci. Sunt și explicații în limba engleză din loc în loc, despre rocile cubice care se numesc blocuri Djin, despre care nabateenii credeau că sunt locuite de spirite.

Mergi unu-doi kilometri în teren deschis până ajungi la Siq, acel culoar îngust prin munți pe care îl știe toată lumea din filmul Indiana Jones (film pe care e musai să îl revăd într-o zi, nimic nu se compară cu aventurile lui Indiana 🙂). Siq este fabulos, chiar și cu aglomerația care se creează uneori: nu am fost niciodată în Arizona, dar și pe acolo sunt niște peisaje similare cu munți roșiatici care filtrează lumina.

Cum o fi fost pe vremea nabateenilor, când Petra era un centru al comerțului din zonă, și veneau acolo negustori din tot Orientul cu mirodenii și mărfuri rare? Nu întâmplător Al Khazna, Trezoreria, a fost sculptată la sfârșitul acestui pasaj: oamenii din vechime știau să creeze un efect asupra vizitatorului.

Strada Fațadelor

Următoarea bucată de traseu este mai largă și treci pe lângă tot felul de fațade sculptate în stâncă, de nu mai știi la care să te uiți mai întâi, multe având sculptată o scară care duce la cer. Există și un teatru care arată ca unul roman, dar nu este roman, în schimb este singurul teatru din lume sculptat în stâncă.

Traseul Al-Khubtha

După teatru începe traseul Al-Khubtha care urcă în munți până la un punct de belvedere de la care poți vedea, de sus, Trezoreria. Pentru poze cu Al Khazna văzut de sus există și o variantă de traseu foarte scurt în care urci niște trepte de lângă celebra fațadă până în vârful unor stânci (nu vă luați după localnicii care se oferă să vă fie ghizi, nu e nevoie de ghid pentru asta).

Al-Khubtha este altceva, este un traseu mai lung și mai solicitant (urci sute de trepte sculptate în stâncă), dar îți oferă alte priveliști și e mai puțină lume acolo comparativ cu restul Petrei. La final, după ce ți-ai dat duhul urcând, ajungi la un punct de belvedere de la care se zărește teatrul.

De acolo mai e de mers cam zece minute până la punctul de belvedere pentru Trezorerie: trebuie să cobori printr-o vale până ajungi la niște stânci de pe care se zărește fațada. În cel mai bun loc pentru fotografii a pus monopol un localnic care a întins un cort și face bani vânzând cafea și sucuri la suprapreț, dar tipul nu se supără dacă doar treci prin „curtea” lui ca să faci poze. Dacă vrei să te odihnești acolo (căci locul e fain și te invită la așa ceva), trebuie să comanzi ceva. Deh, negoțul…

The Siq – Treasury (Al-Khazneh) – Strada Fațadelor – Teatrul

În a doua zi în Petra am făcut un alt traseu prin munți, mai popular decât traseul Al-Khubtha, din ziua anterioară. Am repetat drumul din Siq până la Al-Khazneh (Treasury) – Strada Fațadelor – Teatrul – Strada Coloanelor – Marele Templu – Qasr al-Bint – Ad Deir (Monastery). De la Treasury până la Qasr al-Bint este drum plat, îl poate parcurge oricine. De la Qasr al-Bint la Ad Deir începe distracția 🙂

Petra se află într-o vale la est de Wadi ‘Araba (o bucată de pământ care desparte Marea Moartă de Aqaba). A devenit cunoscută spre sfârșitul primului secol î.Hr. datorită succesului comerțului cu mirodenii și era renumită pentru două lucruri mari și late: pentru negoț și pentru sistemele sale hidraulice (baraje și canale pentru conservarea apei). Până la domnia lui Traian, Petra a fost autonomă, dar a înflorit și mai mult în timpul romanilor.

Nabateenii nu au fost primii în zonă: edomiții controlau rutele de comerț din regiune, apoi au apărut nabateenii care i-au forțat pe edomiți să se mute în sudul Palestinei. Nabateenii sunt un trib arab și au făcut din Petra capitala regatului lor, dezvoltând și alte orașe ca Philadelphia (Rabbath ‘Ammon, Ammanul de azi) și Gerasa (astăzi Jerash).

Al-Khazneh este un templu elaborat, mausoleu pentru regele nabateean Aretas IV Philopatris. A ajuns cunoscut sub numele de Trezorerie pentru că beduinii credeau despre templu că ascunde tot felul de comori.

Un pont: dacă mergeți la Petra și vă interesează mai ales Trezoreria, încercați să ajungeți acolo cât mai devreme, de preferință dimineața, când soarele luminează direct fațada. Al-Khazneh se află într-un loc îngust, în care nu pătrunde soarele decât între anumite ore, și e păcat să prinzi fațada umbrită (deși este frumoasă oricum).

Strada Coloanelor – Marele Templu – Qasr al-Bint

Strada Coloanelor e o creație a nabateenilor, modelată ulterior de romani care au transformat-o în principala stradă de shopping. Marele Templu, unul dintre monumentele majore din Petra, a avut aproape șapte mii de metri pătrați și a fost construit spre sfârșitul secolului I î.Hr. de către nabateeni, în același stil clasic ca multe alte construcții din Petra. Qasr al-Bint a fost un templu dedicat lui Dushara, un zeu arab pre-islamic adorat de către nabateeni.

Spre Ad Deir (Monastery)

După Qasr al-Bint începe traseul spre Ad Deir, prin munți: nenumărate trepte săpate în stâncă pe care simți că îți dai sufletul, sperând după fiecare colț că ai ajuns la destinație, când de fapt tu nu ești nici măcar la jumătatea drumului. Pe lângă mersul pe jos mai există și varianta de a urca în spinarea unui măgăruș cele peste opt sute de trepte până sus.

Am văzut un măgăruș care avea atâta energie în el încât țopăia cu viteză pe scări cu un turist (cam speriat) în spate și, în general, pe traseu trebuie să te ferești tot timpul de măgărușii care aleargă cam bezmetici de colo-colo de zici că altă treabă n-au. Plimbarea cu măgărușul până la Ad Deir costă 7 JOD.

Sus, la Ad Deir, e o cafenea mare în care te poți odihni privind templul. Credeam că traseul se termină acolo, dar nu: de la Ad Deir se poate ajunge la două puncte de belvedere care se laudă (amândouă) ca fiind the best view in the world.

Am mers la unul dintre ele, un localnic a pus monopol și acolo pe stânca cu cea mai bună vedere din lume și vindea un ceai, o cafea, amatorilor. Priveliștea e spectaculoasă, unii oameni făceau plajă pe marginea stâncii și probabil aș fi lenevit și eu dacă nu aveam autocar spre Amman la oră fixă.

Cum vizitezi Petra

Am ajuns la Petra din Amman, cu autobuzul.

Biletele pentru vizitarea Petrei sunt printre cele mai scumpe din lume, un bilet pentru două zile costă 55 JOD (70 euro), diferența dintre biletul de o zi și cel de trei zile fiind foarte mică. E mai avantajos să îți cumperi de acasă Jordan Pass, care are incluse taxa de viză și intrarea la Petra pentru una, două sau trei zile.

Eu am cumpărat biletul de la fața locului; nu se poate plăti cu cardul, doar cash, dar există un bancomat în apropiere, în caz că nu aveți cash. Biletul de intrare are inclusă o plimbare cu calul, restul se plătește (plimbări cu măgărușul, cu cămila etc.).

În Petra se găsesc comercianți care vând apă și gustări la suprapreț, dar mai bine veniți pregătiți, măcar cu apă, dacă nu și cu mâncare. Sunt câteva toalete gratuite pe traseu, am găsit chiar și WiFi într-un loc. Pe traseul principal e plin de suveniruri ieftine, fără valoare, și de așa-ziși ghizi care se oferă să te ducă până sus, să vezi Trezoreria din vârful muntelui, lucru pe care îl poți face ușor și singur.

Când vă planificați vizita acolo, luați în considerare că Petra e foarte mare, solul destul de bolovănos și soarele arde chiar și primăvara, la început de martie, când am fost eu.

Altfel, da, Petra e foarte frumoasă și suntem norocoși că încă există și o putem vizita 🙂