Peste drum, la Muzeul Trovanților

Nu e tocmai un muzeu propriu-zis, ci o adunătură de pietre burtoase care zac la soare undeva lângă Costești. Sunt supranumite “pietrele care cresc”, chiar dacă viteza lor de creștere este mică și neînsemnată – după un număr foarte mare de ani ceea ce era doar o pietricică va ajunge un bolovan serios, cu un loc special într-un muzeul dedicat – aceștia sunt trovanții, un fenomen geologic existent și în țara noastră.

Văzându-i de aproape i-ai putea lua drept niște pietre mai zgrunțuroase, dar trovantul nu este tocmai o piatră, ci o depunere continuă de nisip vechi, niște agregate minerale cu forme ciudate, modelate de ploaie și ascunse de flori. Muzeul e chiar lângă șosea – acolo sunt trovanții, într-o mică vale, lângă o poiană cu iarbă înaltă și verde. În jumătate de oră ai văzut tot ce era de văzut, dar înainte de a te grăbi să pleci amintește-ți că trovanții cresc încet, doar cu câțiva centimetri în 1200 de ani – e un drum lung și răbdător până când ajung ceea ce putem vedea azi. Și nu-i putem vedea decât în câteva locuri din țară, unul fiind Costești, Vâlcea.