De la Bogotá la Havana cu peripeții în Cuba

În decurs de o zi de la Bogotá la Havana am trecut printr-un șir de evenimente ca într-un episod din Survival. La finalul acelor 24 de ore am plâns de disperare și mă gândeam cum să iau un zbor ca să ies mai repede din Cuba.

Totul a început cu îmbarcarea spre Havana. Bagajul meu depășea limita de pe bilet și întâi am zis ”OK, plătesc”, dar înainte de a da cu cardul am rugat-pe fata de la poartă să-mi arate POS-ul. Nu mi-a venit să cred când am văzut că taxa era aproape 200 de dolari! Biletul de avion fusese 170 dolari, iar ei voiau să îmi ia încă 200 pentru un bagaj un pic mai mare.

Am refuzat să plătesc, m-am dus la baie și am abandonat jumătate din lucruri: haine care nu erau esențiale, produse de igienă, mâncarea cumpărată pentru drum. Asta pentru că la acel zbor luau în calcul absolut tot pentru bagajul de mână, inclusiv o sticlă de apă sau cumpărături de la duty free.

M-am dus din nou la coada de îmbarcare și mi-am dat seama că nu voi putea trece nici așa. Rucsacul meu de voiaj era mic, dar lunguț, cu un fel de sârmă în partea din spate. Am încercat să o îndoi, dar nu mergea nicicum. Între timp coada la îmbarcare se apropia de final și riscam să pierd avionul, așa că în câteva minute mi-am scos toate lucrurile și le-am mutat în rucsacul de oraș, foarte mic, și am lăsat laptopul într-o plasă cu cholita.

La poartă nu m-au lăsat să trec. Aveam voie doar cu UN bagaj de mână, nu cu două. Repede am mai aruncat niște lucruri, le-am înghesuit pe toate în rucsacul mic, mi-am pus pălăria pe cap și am mai încercat o dată. La rucsac nu am reușit să trag fermoarul, dar cum compania aeriană nu avea o regulă și pentru bagajele cu fermoarul deschis, am reușit să mă îmbarc. Wingo se numește compania, sloganul lor este The way to fly!

Când am ajuns în Havana am ieșit din avion și m-am oprit pe culoar să-mi caut pașaportul, nu mai știam unde îl pusesem în agitația aia. Acum aveam iar două bagaje mici, le-am răscolit pe amândouă, dar pașaportul nicăieri! Am scos toate lucrurile pe jos, m-am uitat peste tot, pașaportul nu era! Totuși, nu mă putusem urca în avion fără pașaport! M-am întorc la cabină și îl găsiseră, nici nu știu cum l-am pierdut sau unde a căzut.

La Immigration era o coadă uriașă, aterizaseră vreo șase avioane în același timp. Când am ajuns la ghișeu am aflat că ceea ce luasem drept o chitanță pentru ”tarjeta turistica” era un formular de completat. Am completat formularul și m-am așezat iar la coadă la alt ghișeu, fata de acolo mi-a scanat pașaportul…o dată…de două ori…până a constatat că s-a stricat aparatul și a trebuit să mă așez a treia oară la o altă coadă. Între timp trecuse o oră și se golise tot holul, eram aproape ultima.

Am coborât la Sosiri și prima grijă a fost să scot bani. Venisem în Cuba fără bani cash, fără să-mi fac temele prea bine, crezând că și acolo lucrurile stau la fel ca oriunde. La bancomat am încercat cu cardul Revolut. Denied. M-am dus la alt bancomat, era aceeași bancă, dar hai să mai încerc o dată. Denied.

Am coborât la parter unde erau niște automate de ”cambio” și zic ”Hai să încerc cu alt card”. Bag cardul BT și nici nu apuc să apăs pe ceva că îmi apare mesajul ”Conform instrucțiunilor de la banca dvs. cardul a fost reținut!” WTF! Și Fără bani, și cu cardul luat? Noroc că alături era o angajată de la acest Cambio și a știut pe cine să cheme, într-un minut am avut cardul înapoi.

Mi-a spus că pot scoate bani de la Cambio cu cardul, în pesos cubanezi. Perfect, m-am așezat la coadă. Când am ajuns la ghișeu am încercat iar cu cardul Revolut. Denied!

Ce faci când ești în Cuba, nu ai bani cash, nu îți funcționează cardurile, nu ai un transfer rezervat, iar aeroportul e la 20 de kilometri de oraș?

La aeroport aveam 30 de minute de internet gratuit pe care avusesem înțelepciunea să nu le folosesc. M-am conectat cu gândul că cumpăr online un transfer spre oraș, dar aveam dubii că mă voi putea întâlni cu șoferul după ce mi se termina internetul. I-am scris gazdei de la Airbnb dacă pot rezerva prin el și doar printr-un miracol mi-a răspuns imediat și s-a apucat să aranjeze asta. ”Cum îl plătesc pe taximetrist?” Nu aveam cum, dar i-am propus să îl plătesc prin Airbnb, ca gazdă îi poți cere bani chiriașului pentru un serviciu. A fost de acord și jumătate de oră mai târziu a venit un șofer să mă ia. Am fost uimită să văd că avea o mașină vintage, albastră, din aceea cu care prin oraș se organizează plimbări pentru turiști, dar care sunt comune în Havana.

Am ajuns la cazare, unde m-a luat în primire Margarita, femeia de la curățenie. Mi-a dat un SIM card pentru internet care n-a mers deloc și am ieșit iar în oraș, check-in-ul era de abia la ora 14. Am încercat să scot bani de la alte bancomate (aceeași bancă, aparent e una singură în Cuba), nu am reușit. M-am rugat de internet la niște cafenele și hoteluri și de abia am reușit să accesez ceva. De la Revolut am aflat că toate cardurile sunt blocate pentru ”regulatory reasons”, deci nu aveam ce face. După amiaza m-am întors la cazare și am încercat să stabilesc cu gaza să scot niște bani prin el, tot prin Airbnb, dar n-a mai răspuns.

Seara, în prima zi în Cuba, m-a cuprins disperarea: nu mâncasem nimic în ziua aia, nu aveam bani cash, cardurile nu funcționau, nu aveam internet și nu știam ce să fac. M-am gândit să merg la niște ambasade și să cer ajutor, să încerc să iau un bilet de avion ca să ies din țară, totul era negru și simțeam că mă lasă puterile.

A doua zi am plecat de dimineață în căutarea unui hotel cu internet. Am găsit unul mai luxos și fata de la recepție întâi m-a refuzat, pentru că nu eram cazată acolo, dar am insistat, i-am spus că sunt disperată și în cele din urmă mi-a dat datele de acces pentru Wi-Fi.

Credeam că rezolv ceva în 10 minute, dar a durat o oră. Gazda de la Airbnb întâi a fost de acord cu schimbul online pentru cash, apoi după vreo 40 de minute de așteptare mi-a dat contactul lui Dulce, o fată care se ocupa cu astfel de schimburi pentru turiștii ca mine, care nu-și pot accesa banii. Totul se întâmplă prin Paypal, i-am transferat ei banii, ea și-a oprit comision de 12%, restul mi i-a dat în pesos. Stătea peste drum de Airbnb-ul meu, așa că ne-am văzut acolo, mi-a dat două teancuri de bani și am tulit-o imediat să îmi iau mâncare.

În ora aia cât am stat la hotelul cu internet și am butonat prin aplicații mi-am dat seama că acel card BT care-mi fusese înghițit de bancomat fusese anulat de bancă între timp și eu habar n-aveam. Exista o șansă ca celălalt card BT să funcționeze la bancomatele cubaneze, România nu are sancțiuni împotriva Cubei.

După ce am mâncat și mi-am venit în fire am plecat să rezolv cu internetul. Etecsa e singurul operator mobil din Cuba și vând SIM carduri pentru turiști. Era duminică, nu credeam că aveam șanse să găsesc ceva deschis, dar era! Aceste SIM-uri se pot plăti doar cu cardul, iar asta mi-a dat ceva emoții, urma să testez teoria mea că al doilea card BT putea fi folosit în Cuba. Și da, când am dat cu cardul la POS a mers!

SIM-ul cumpărat avea 64GB incluși, dar internetul e așa de slab în Cuba și oscilează atât de mult de la o clipă la alta, încât nu prea contează că e 4G. Dar vestea era bună, aveam bani cash, aveam internet și aveam și un card bancar care funcționa, o mare diferență față de ziua anterioară.

Ajunsesem în Cuba și supraviețuisem întâlnirii cu regimul restricțiilor internaționale!

Ce trebuie să știi când vii în Cuba

• Vino cu bani cash, sunt mai ușor de schimbat – dolarii americani și euro sunt preferați
• Cardurile Revolut sunt blocate în Cuba, nu te baza pe ele
• Cardurile băncilor românești sunt probabil în regulă, daca banca respectivă nu are și acționariat american
• Plățile online cu cardul Revolut sau altele blocate în Cuba nu funcționează de pe IP de Cuba, vor funcționa dacă ai un VPN care te plasează în altă țară (încearcă ProtonVPN, e gratuit)
• Cam peste tot se plătește cu bani peșin (cafenele, restaurante), dar sunt comercianți care acceptă doar plata cu cardul, de exemplu Etecsa, singurul operator de telefonie mobilă
• Un SIM card cu 64GB costă 5000 cup (198 lei sau 42.5 USD)