Povoação e un fel de Bran, cu dealuri rotunde și verzi, dar cu plajă la ocean ☺️ M-am dus până acolo cu gândul să fac un traseu până în Faial Da Terra, satul vecin, dar m-au încântat atât de mult peisajele și culorile toamnei încât am sfârșit prin a colinda dealurile fără o țintă anume.
Satele din Azore sunt împrăștiate pe coline și drumurile de acces șerpuiesc pitoresc pe lângă case. Am coborât înainte de intrarea în localitate ca să pot privi toate astea de sus.
Vacile sunt o prezență comună în Azore și sunt sfioase rău. Domnișoara din poză cred că era o vedetă locală, nu s-a speriat deloc 😀
Amaryllis belladonna e destul de comună în Azore, după celebrele hortensii care sunt peste tot.
Am prins un pic de soare la amiază și m-am oprit pe plajă pentru jumătate de oră. Vremea e ciudățică în Azore, am stat întâi în tricou, apoi mi s-a părut cald și am rămas în costum de baie, apoi dacă tot făcusem asta m-am dus să văd cum e apa: era bună de înotat, așa că am intrat și în apă. În restul zilei am umblat cu geaca pe mine…nicio contradicție în asta 😊
Centrul satului e cochet și micuț, iar la marginea lui curge un pârâu.
Șoseaua care duce la Faial te duce pe lângă mai multe puncte de belvedere de la care poți admira satul.
La un moment mi s-a făcut lene de atâta urcat – tocmai zărisem un șir lung de platani care duceau nu se știe unde și am vrut neapărat să mă plimb pe acolo. Nu mi-a părut rău că am renunțat la traseul ”oficial” și am ales platanii, erau superbi, chit că ăla era doar un drum care trecea pe lângă fermele de vaci 😀
Atâtea dealuri verzi, aproape că ai crede că ești prin Bucovina, dar nu, așa arată Azore în toate zilele din an: verde, foarte-foarte verde.
