În căutarea Parcului Luigi Cazzavillan

În week-end fiind o vreme atât de frumoasă nu am putut sta deoparte și am scos la plimbare aparatul foto cu gândul să redescopăr orașul preț de 2-3 ore, cât ține soarele într-o zi friguroasă de februarie. Cum tocmai dădusem peste pagina Dincolo de fațade unde am văzut o fotografie din Parcul Luigi Cazzavillan, m-am hotărât să plec în căutarea acestui loc ca într-o mini-expediție fotografică.

Parcul Luigi Cazzavillan

Luigi who?! E adevărat că locuiesc de o căruță de ani în București, dar a fost prima dată când am auzit de parcul ăsta. S-a dovedit, după un pic de ”research” online, că părculețul e destul de bine ascuns între niște străzi de pe lângă Catedrala Sfântul Iosif și doar dacă o iei pe acolo ai ocazia să dai peste el. Ceea ce se poate dovedi o surpriză foarte plăcută, după cum am constatat și eu.

Traseul a fost următorul: Piața Victoriei – Calea Victoriei – Parcul Nicolae Iorga (Parcul Moxa, îi zic eu) – Academia Română – Catedrala Sfântul Iosif – Parcul Luigi Cazzavillan – Calea Victoriei – Palatul Cantacuzino – Piața Victoriei. În total drumul a durat 3 ore, suficient pentru o plimbare de weekend. Punctul de plecare: Piața Victoriei și Calea Victoriei, acum accesibilă și bicicliștilor, pe banda creată special pentru ei. Și credeți-mă, erau destui care se plimbau cu bicicletele, așa cum e frumos să fie într-o capitala europeană 😊

Palatul cantacuzino de pe Calea Victoriei

Venind dinspre Parcul Luigi Cazzavillan și găsind porțile deschise la Muzeul George Enescu (Palatul Cantacuzino), m-am strecurat înăuntru să fac niște poze. Nu știu de ce aveam impresia că m-ar da cineva afară dacă fotografiez clădirea (poate eterna teamă a posesorului de DSLR că va fi apostrofat că ”filmează”), dar nu s-a întâmplat asta, doar când am vrut să mă urc pe o scară m-a oprit un nene pe motiv că s-ar putea să-mi cadă tencuiala în cap.

Palatul Cantacuzino a fost palatul Nababului (Gheorghe Grigore Cantacuzino) și nu trebuie confundat cu Palatul Cantacuzino de la Bușteni (pe care nici până în ziua de azi nu am binevoit să îi vizitez). În prezent în incinta sa se găsește Muzeul George Enescu, dar și niște firme private (?!), Giculescu SRL and company. Nu pot să-mi explic amestecul ăsta de muzeu+firme, dar poate mai câștigă un ban din chirii, nu cred că din vânzarea biletelor pentru muzeu se poate întreține o clădire destul de veche, una din cele mai frumoase din București.

În spatele palatului se găsește Casa Memorială “George Enescu”, în care Enescu a locuit pentru câțiva ani. Periodic muzeul organizează seri de muzică (în salonul de muzică sau în aula palatului) – nu știu dacă sălile respective sunt incluse în circuitul muzeal, dar pe mine mă bate gândul să merg într-o seară din asta muzicală, să văd cum e 😊 Tot vine primăvara…

Cum se ajunge acolo: muzeul se găsește pe Calea Victoriei, nr. 141, sector 1, București.
Vizitare: biletul de intrare pentru un adult costă 6 lei/persoană, taxa de fotografiere este 30 lei.
Concerte: biletul intrare pentru un adult este 6 lei/persoană.
Program: de marți până duminică de la 10 la 17 (intrarea până la ora 16.30), luni închis, iar în data de 26 ale fiecărei luni accesul este gratuit.