Cu parapanta în Ölüdeniz

”What is your name?”
”Anca”
”Like the bird?”
”Bird? What bird?”
”The Phoenix. Anka means Phoenix in Turkish. You know, the bird that burns…”

Ölüdeniz

Hm, probabil așa se explică de ce zbor atât de des 😀 Venisem în Ölüdeniz pentru plajă și pentru priveliști: este unul din cele mai frumoase locuri din Turcia, dar un pic cam departe de Antalya și cum nu am găsit nicio excursie organizată până acolo, m-am dus singură cu autobuzul până în Fethiye (3 ore și jumătate), iar de acolo am luat un dolmuș.

Când în sfârșit am ajuns pe plajă nu mai îmi venea să îmi dezlipesc ochii de apă: un turcoaz ireal, o plajă albă și o mulțime de parapante pe cer. M-am interesat cum pot ajunge la Butterfly Valley, o plajă între munți în care trăiesc multe specii de fluturi, dar marea era agitată și nu circula nicio barcă până acolo.

Chiar lângă plajă era o bucată de gazon pe care aterizau parapantiștii și asta m-a făcut curioasă. Ölüdeniz este printre cele mai grozave locuri din lume pentru paragliding, zborul cu parapanta, și dacă tot eram acolo, iar în croazieră nu puteam merge, de ce să nu încerc acum să zbor cu parapanta? 😀

În câteva minute am găsit agenția care organiza așa ceva și îmi și făcusem rezervare pentru ziua aceea. Mai aveam două ore la dispoziție pentru bălăceală, am găsit un colț izolat și m-am aruncat în apă. Dumnezeule, n-o să uit prea curând marea din Ölüdeniz! Nu doar culoarea, gustul, transparența sau temperatura, ci și valurile care te legănau, te ridicau, te predau următorului val și tot așa. Absolut perfect! Iar de peisaje nu mai zic! 😄

Prima dată cu parapanta

Zborul meu era la 15.30, la 15 și ceva m-am dus acolo și m-am așezat pe banca de afară: parapantiștii din alte ture aterizau, piloții strângeau parapantele, mă uitam la ei și am început să mă întreb ce fusese în capul meu?! Nu mă gândisem la aspectele practice ale zborului și anume că urma să sar de undeva de la înălțime în…gol 😯 Mă uitam la parapantele alea și erau doar o bucată de fâș și niște sforicele, cu chestia asta urma să zbor?!

Când am intrat în agenție să-mi las lucrurile și să-mi schimb încălțămintea cu niște bocanci pe care mi i-au dat ei, am început să mă uit la filmul care rula la televizorul lor cu participanți care se pregăteau să zboare, zburau sau aterizau și încet-încet m-a cuprins entuziasmul. Apoi ne-am urcat toți – participanți și piloți – într-o mașină și am plecat spre muntele Babadağ.

În Ölüdeniz zborurile cu parapanta încep în vârful muntelui Babadağ, de la 1960 m. Am mers vreo 20 de minute cu mașina pe serpentine și nu-mi venea să cred că urma să fac asta, nu mă gândisem că va fi atât de sus! În vârful muntelui e o telecabină, iar un pic mai jos e o platformă cu o pantă extrem de abruptă de pe care se decolează. Când am văzut panta aia de pe care nu se zărea nimic altceva decât cerul mi-am dat în sfârșit seama ce mă așteaptă.

Piloții au fost aleși în mașină, pe al meu îl chema Ramazan, e cel care m-a lămurit ce înseamnă numele meu și cu care a trebuit să negociez să mă lase cu aparatul foto pe care într-un final la legat de o curea și l-a lăsat bălăngănindu-se. Mi-a pus echipamentul cu toate harnașamentele alea și în câteva minute eram și eu pe platforma aia, uitându-mă în gol – la decolare e tip care trage de cei doi (participant + pilot) să își ia avânt, parapanta se umflă, cei doi aleargă spre golul din fața lor și apoi zboară.

Mi-a fost un pic frică, Ramazan mi-a spus că trebuie să merg și apoi să fug, dar să nu sar sau să mă așez în scaunul atașat la parapantă înainte de a decola, parapanta se umflase și o simțeam deja ca o forță în spatele meu, apoi a venit un nor peste noi și am așteptat să treacă și să decoleze cei care erau înaintea noastră, după care totul a durat 2-3 secunde: am făcut câți pași și n-am apucat să fac mai mulți sau să alerg pentru că eram deja în aer!

Wow! E fabuloasă experiența asta și nu mă așteptam ca zborul să fie totul atât de lin! E plutire pură pe curenți de aer, ceva ce este rezervat doar păsărilor în mod normal. Am decolat printr-un nor la aproape 2000 de metri și urma să aterizez 2000 de metri mai jos, pe malul mării. Tot zborul a durat în jur de 30 de minute, dar aș fi stat câteva ore așa, să plutesc deasupra munților și a mării.

Ölüdeniz se vede cel mai bine de la înălțime, doar de acolo zărești toate insulițele și golfurile turcoaz și orașele și plaja. Mă uitam la muntele de pe care decolasem și era tot mai mult în urma noastră, până când am început să coborâm. Ne-am apropiat cu viteză de bucata aia de iarbă și chiar mă întrebam cum o să fie aterizarea, dar când a venit momentul am făcut doar un pas și atât, totul se terminase.

Probabil n-o să mai apuc să zbor cu parapanta în Turcia, dar mai vreau să repet experiența asta, e grozavă! 😃

Lucruri utile

Sunt multe agenții care vând zboruri cu parapanta în Ölüdeniz, e un loc ideal pentru așa ceva, cu muntele Babadağ alături. Eu am zburat cu Hanuman, zborul a costat 500 de lire, mi-au dat ei cască și bocanci, iar lucrurile le-am lăsat în agenție și le-am recuperat după.