Așa arată paradisul: o săptămână în Mălâncrav

Eram înapoi în România de câteva zile după 4 luni prin Asia, dar nu venisem ca să stau între patru pereți: am profitat de anotimpul cu mult verde ca să vizitez câteva locuri în care îmi doream demult să ajung, ca Mălâncrav, și să lucrez remote de la țară, căci nicăieri nu e internetul mai bun ca-n România 😀

Experience Transylvania

Sunt mai multe sate prin care îmi doream să pierd vremea cu plimbări și cu fotografii, dar prima mea opțiune – Criț – s-a dovedit a fi fără wifi și cum prin Colinele Transilvaniei nu e deloc semnal în unele locuri, mi s-a părut riscant să stau acolo. Așa am ajuns în Mălâncrav – acolo am găsit cazare cu wifi, căci era semnal Digi, Vodafone și Orange neavând semnal deloc.

Credeam că închiriez o cameră-două și m-am trezit că am toată gospodăria pentru mine 😅 O familie avea grijă de casă și din când în când venea cineva să facă focul, în prima zi s-au perindat vreo 6-7 persoane de le pierdusem șirul, a căzut curentul câteva ore și au venit cu un generator să nu se oprească centrala. În a doua zi am făcut cunoștință cu câinele vecinilor care s-a suit pe gard să se uite la mine, în a treia m-a vizitat o pisică cu care am împărțit o bucățică de drob, apoi încă vreo două care au traversat curtea cu coada pe sus.

Dimineața era atâta ciripeală încât deschideam fereastra chiar dacă era frig afară, zău că nu auzi așa ceva prin alte locuri, atâtea glasuri subțiri și neobosite. Seara porneam sistemul de securitate, adică băgam drugul în poartă.

Exista un magazin mai mărișor în sat unde găseai cam de toate, așa că m-am aprovizionat cu mâncare, dulciuri și un vin cam prost. În sat nu există niciun loc în care să mănânci (= restaurant), iar la doamna de la pensiune un meniu costa 70 de lei, așa că am profitat de faptul că am o bucătărie dotată cu tot ce trebuie și mi-am gătit singură.

Nu a fost deloc rea viața asta la țară, mai repet experiența și altă dată 😊

Biserica fortificată și Conacul Apafi

În prima zi m-am dus să mă plimb până la biserica fortificată – se trăgeau clopotele și credeam că o mai găsesc deschisă, dar oamenii care erau acolo și-au cerut scuze că nu-mi pot lăsa cheia (și s-au scuzat de vreo 4-5 ori!), dar murise un băiat de 16 ani și îl aduseseră de la Sibiu, de aici și clopotele. Ca să vizitezi interiorul bisericii trebuie să suni la numărul 026.944.8641 sau la 0491.517.035.9328 și vine cineva cu cheia.

Lângă biserică e Conacul Apafi, care e închis, dar îi poți da roată să admiri priveliștea frumoasă deaasupra satului.

Câmpiile cu păpădie

De la conac mai departe e alegerea fiecăruia pe unde o ia. Via Transilvanica e lângă conac și mai era un băiat care a luat-o pe traseu, dar începuse să plouă și noroiul era cam gros, așa că am ales o plimbare mai scurtă pe dealurile din jur.

Când am plecat din Coreea de Sud tocmai se terminase sezonul cireșilor înfloriți, dar în Mălâncrav a fost mai frig, așa că am găsit toți pomii în floare, plus câmpii întregi cu păpădii, o minunăție 😊 A plouat, apoi a ieșit soarele și am trăit clipele alea ca și când ar fi fost prima mea primăvară.

La finalul plimbării am dat peste o turmă de oi lângă conac, au zbughit-o toate când m-am apropiat, apoi au început să vină tot mai aproape, curioase. Când a venit stăpânul lor s-au dus toate la ieșirea din țarc ca la un semnal, deși nu le chemase nimeni – le credeam mai puțin inteligente, dar oile astea din Mălâncrav par mai istețe 😀

Cimitirul săsesc

Zărisem pe dealul de vizavi un țintirim, așa că a doua zi am făcut o plimbare până acolo. E un cimitir cu pietre vechi, unele răsfirate prin fânețe înalte.

Programul zilei: work – eat – take a break – work again

De la cimitir nu m-a oprit nimeni să trec pe altă câmpie cu păpădie și să fac o pauza acolo: sunt zile când, dacă pot, îmi iau o pauză de 2-3 ore ca să mă plimb și mai lucrez seara. Am stat vreo 10 minute ca să mă uit la peisajul verde din jur și la norii care se perindau pe cer.

Așa arată paradisul

Am văzut paradisuri tropicale și altele cu munți și lacuri vulcanice, dar nimic nu se compară cu paradisul de pe colinele Transilvaniei în lunile aprilie-mai, când totul e verde crud și pomii sunt înfloriți. Ăsta nici măcar nu a fost un traseu special, pur și simplu am luat-o peste dealuri și ogoare și tot mergând așa am speriat un fazan care a zburătăcit panicat dintr-o tufă în alta, am ascultat mai mulți cuci, am auzit dronele-bondari bâzâind prin flori și m-am trezit, spre finalul plimbării, într-un loc rupt din rai, unde valea făcea o curbură verde ca o buclă răvășită purtată de vânt.

Jos se zăreau doi oameni care inspectau un ogor, dar în rest niciun suflet de om, doar liniște și pace, fânețe, soare și mult verde. Pe o colină am găsit un cireș superb, plin de flori rotunde, albe, ceva ireal de frumos!

Am zărit o cruce mică în pământul arat și am bănuit că e a unui animal: Bobi trăise o viață lungă de 22 de ani și trebuie că fusese tare iubit dacă se odihnea lângă cireșul ăla minunat și cu atâtea candele roșii aprinse.

Un colț de rai pe acolo, doar ochi să ai să vezi atâta frumos.

Cum ajungi în Mălâncrav

La Mălâncrav se poate ajunge din București cu trenul până în Sighișoara și de acolo cu taxiul, sunt 25 de kilometri, iar cursa costă 90 de lei.

Am stat la Experience Transylvania, am închiriat de pe Airbnb.

Trasee în Mălâncrav

Mălâncrav e pe Via Transilvanica, așa că sunt mai multe trasee care se pot face în zonă.

Trasee mai lungi:
Mălâncrav – Florești – Criș – Mălâncrav (23.8 kilometri)
Mălâncrav – Hula Crișului – Dealul Sneal – Mălâncrav (18 kilometri)
Mălâncrav – Dealul Sneal – Dealul lui Fetea – Copșa Mare – Nou Săsesc – Mălâncrav (37.7 kilometri)

Trasee mai scurte:
Mălâncrav – Criș (9.2 kilometri)
Mălâncrav – Nou Săsesc (4.9 kilometri)
Mălâncrav – Florești (8.5 kilometri)
Mălâncrav – Dealul Sneal (5.5 kilometri)