Panama City, muzică și culoare

Panama City, spioni și evaziune, asta e specialitatea lor: dacă ai văzut The Tailor of Panama, mai rămâne să vezi și Cinta Costera, Casco Viejo, Canalul Panama, Panamá Viejo și Parque Metropolitano.

Cum am ajuns în Panama

Am ajuns în Panama seara, fără să știu dacă voi putea intra în țară. Panama, la fel ca Ecuador, cere să ai pașaportul valabil minim 6 luni de la intrarea în țară, dar când am luat biletul am uitat că pașaportul meu expiră în mai puțin de 6 luni.

De parcă nu era de ajuns, intenționam să fentez compania aeriană – pentru că biletul direct spre Panama era foarte scump, am luat bilet pentru SUA cu escală în Panama cu gândul să mă opresc în Panama. Oare ăștia la immigration verifică ce fel de bilet ai?

La plecarea din Guayaquil, o domnișoară de la poarta de îmbarcare m-a ținut o grămadă ca să verifice ceva în sistem. S-a dovedit că nu completasem nu știu ce formular pe care îl cer panamezii.

Nu știa ce adresă trebuia să accesez, așa că mi-a dat un formular tipărit. L-am completat degeaba, căci la sosirea în Panama, după ce m-am plimbat aiurea până în capătul altui terminal, tipul de la immigration m-a întrebat scurt QR? Ce QR?!

Nu știa nimeni de unde se lua acest QR, cineva a menționat un banner, mă gândeam că o fi un afiș mare care să mă lămurească, dar s-a dovedit că era un pătrățel mic plastifiat care mă anunța că trebuie să completez un formular de salud și îmi oferea un QR cod care mă ducea pe pagina cu pricina. WiFi gratuit pe aeroportul Tocumen e doar 30 minute (ce zgârciți!), așa că m-am grăbit să completez prețiosul formular.

M-am întors la immigration, dar era deja aglomerat și un băiat ne-a trimis pe ăștia ultimii la un alt immigration unde nu era coadă. Acolo am prezentat QR codul, am zis că stau 3 săptămâni în Panama, mi-au luat toate amprentele, mi-au făcut poză, am arătat boarding passul pentru numărul zborului și mi s-a urat Welcome to Panama!

Următoarea oprire a fost la vamă, unde am dat peste altă coadă. Niște bărbați din fața mea fluturau niște formulare, dar mi-a fost lene să părăsesc coada să investighez dacă trebuie să completez și așa ceva.

Trebuia, mi-am dat ochii peste cap în fața vameșilor de atâta absurditate și am plecat să caut formularul pentru vamă, care nu era unde ziceau ei, ci mai departe. Am completat formularul și m-am întors la coadă. Deja cele 30 minute gratuite de WiFi expiraseră și nu mai aveam cum să chem un Uber.

În sfârșit, puteam să plec spre hotel. Niște taximetriști m-au întrebat dacă vreau taxi, l-am întrebat pe unul cât costă (știam că e 30 USD).

• 30 USD
• Prea mult, 20 (la Uber era vreo 15)
• 25
• Nu am atâția bani, 20
• 23!

Încăpăținat om. Am acceptat 23, era deja 9 seara și n-aveam chef să pierd vremea pe acolo.

M-a condus la un taxi amărât și a început să facă pe ghidul. Acolo e linia de metrou. Dincolo e mallul cutărică. În partea aia începe linia 1 de metrou. Uite, vine metroul… (avea ceva cu metroul, era foarte mândru de el). Pe drum mi-am dat seama că uitasem să descarc harta offline pentru Panama în maps.me și nu aveam habar unde trebuia să ajung.

Am mers atât de mult de la Tocumen, Aeroport Panama City, cât să ajungi în alt oraș. Dar șoferul a fost amabil, știa că limba română e o limbă latină, mi-a pus muzică panameză, mi-a dat recomandări de safety (Pe partea dreaptă a bulevardului să nu mergi, nu e sigur. Izquierda si, poți merge liniștită până în centru).

Slavă Domnului că hotelul rezervat arăta bine și vorbeau engleza! Camere curate și frumoase, internetul bun, la ultimul etaj o cafeteria. Atâta doar că am primit o cameră fără lumină naturală și urăsc să fiu o cârtiță chioară.

Am rezervat doar o noapte, nu voiam să plătesc în avans dacă nu puteam intra în țară, așa că am mai rezervat după check-in încă patru nopți la Canova. Nu știu ce mi-a venit să verific prețul pe mobil în aplicația Booking și acolo prețul era mai mic, uite așa am mai economisit 10 dolari.

Bine am venit în Panama, a 11-a și ultima țară nouă vizitată în 2021 😊

Prima zi

Dimineața am ieșit din hotel să iau ceva de mâncare, am găsit un magazin chiar după colț, cam aceleași produse de peste tot, dar aveau suc de maracuya și am luat o cutie mică, plus niște șuncă și pâine albă, care nu-mi place.

Când să plătesc am văzut pe galantar un aparat din acela de slow cooking cu niște chifteluțe din carne sfârâind în sucul propriu. Cât costă? 1 dolar 3 bucăți. Am luat 3, mi le-a pus într-un pahar cu o scobitoare în ele.

După mai multe call-uri m-am dus la recepție să plătesc cele patru nopți extra și am întrebat dacă pot primi o cameră cu fereastră. Nu știa, întâi ne-am contrazis un pic la preț, dar aveam confirmarea Booking că era mai mic decât a zis ea și a fost ok.

A găsit și o cameră cu fereastră și mi-a dat cheia să fac schimbul. M-am cărat cu toate lucrurile la etajul 3 unde, victorie, aveam fereastră spre un bloc în construcție, deci mai mult zgomot decât dincolo.

Voiam să ies să iau masa de prânz, dar n-am apucat să-mi termin gândul că a început să plouă torențial. Dar cu găleata, nu finuț ca în alte locuri! Și mi-am amintit că taximetristul mi-a zis că ieri plouase toată ziua și toată apa aia s-a evaporat și de asta era atâta umiditate.

Unde să ieși pe așa o ploaie…? Am mai stat o oră până s-a potolit și am plecat cu intenția să mă plimb nițel.

Oraș murdar și cam dubios în afara zonelor turistice, cât să nu-ți facă nicio plăcere să te plimbi pe străzi. Mai erau și niște băltoace uriașe pe care trebuia să le ocolesc în flip-flops. M-am oprit la prima cantină și am luat ceva cu carne, orez, fasole și salată – cred că 4 dolari.

De acolo voiam să ajung pe malul oceanului la un punct de belvedere, dar numai străzi pline de bălți. La un moment dat, o stradă era blocată de o mini-mare și cum mă uitam strâmb la ea, un nene mi-a arătat o cale de acces printr-o curte cu magazine, dar în capăt ajungeam pe o stradă și mai urâtă, așa că am renunțat.

Gata cu plimbarea pe ziua aia, aveam să merg sâmbătă să mă plimb toată ziua prin orașul vechi!

Cinta Costera

Panama City e un amestec de frumos și neîngrijit, orașul din afara zonelor turistice e mai degrabă murdar.

Dar când ajungi pe Cinta Costera, zona verde de pe malul oceanului, ai senzația că ai ajuns în Miami sau undeva în State: clădiri moderne din sticlă, parcuri verzi, piste de bicicletă, oameni care fac jogging, majoritatea gringos.

Și apoi mai e căldura înăbușitoare, 30C și umiditate 75%, destul cât să fii leoarcă tot timpul – m-am oprit la primul vânzător de shaved ice și am așteptat să îmi pregătească un pahar cu gheață rasă peste care a turnat sucuri dulci de fructe.

E un desert care le place în America Latină, prima dată am mâncat așa ceva în Columbia, dar acolo aveau un aparat mobil special pentru ras gheața, o întreagă artă.

Casco Viejo

După Cinta Costera ajungi în câteva minute în Casco Viejo, orașul vechi: unele clădiri sunt în paragină, dar majoritatea au fost reabilitate. Case colorate, flori, palmieri și un paseo pe malul oceanului, până la Plaza de Francia.

Am avut noroc de o zi cu soare în care n-a plouat deloc ziua, dar a turnat toată noaptea – sezonul ploios începe în mai și ține până în noiembrie, octombrie și noiembrie fiind lunile cu cea mai multă umiditate. Dar nu e așa de deranjant cum ai crede, nici în Costa Rica în luna mai nu a fost, deși ploile din Panama City sunt mici potopuri față de ce am văzut acolo.

Cele mai plăcute locuri din Casco Viejo sunt Iglesia de la Compañía de Jesús, acum o ruină cu niște curți umbroase, și Piața Catedralei.

În ultima am stat peste o oră pentru că era o trupă care cânta muzică panameză și era o zi așa de frumoasă, cu muzică și soare, încât nu-mi mai venea să plec de acolo! Iar după cântăreți au venit niște copii în costume naționale și au dansat – au niște costume colorate, foarte colorate, și cântece cu strigături, minunat!

Așa arată o zi de weekend în Panama City 😊

Canalul Panama

Cu ani în urmă am citit o carte în mai multe volume scrisă de Vicente Blasco Ibáñez, despre călătoria lui în jurul lumii. A călătorit cu un vas de pe un continent pe altul și a vizitat și Panama, inclusiv canalul.

La vremea aia perspectiva unei vizite în Panama era la fel de departe ca una în Papua Noua Guinee, dar îmi plăcea să citesc despre călătorii în jurul lumii, mai ales cele din secolele trecute când călătoriile erau aventuri romantice.

Acum, dacă vrei să vizitezi Canalul Panama, tot ce trebuie să faci e să iei autobuzul. Am mers la Terminalul Albrook și de acolo am luat un autobuz care trece pe lângă intrarea muzeului.

Canalul Panama se poate vizita în trei locuri – Miraflores Locks, Gatun Locks și Pedro Miguel Locks. Miraflores e cel mai apropiat de Panama City, așa că majoritatea turiștilor merg acolo.

Autobuzul m-a lăsat la șosea, de acolo am mers pe jos mai puțin de un kilometru până la intrarea în muzeu. Biletul costă 10 USD, se poate plăti cu cardul și, deși era lume la coadă, totul s-a mișcat repede. Sunt câteva terase de pe care poți vedea canalul, evenimentul principal fiind trecerea vaselor prin sistemul de ecluze.

Canalul Panama face legătura între două oceane – Atlantic și Pacific, dar Pacificul e la un nivel mai înalt decât Atlanticul (apa e mai puțin densă în Pacific, diferența e de 20 cm), astfel că, pentru a tranzita canalul, inginerii au construit un sistem de ecluze în care e crescut nivelul apei și apoi redus, permițând vaselor să tranziteze dintr-o parte în alta.

Prin canal pot trece vase mici (când am fost eu era un catamaran cu câțiva oameni la bord – ce experiență grozavă trebuie să fie să faci o astfel de călătorie!), precum și nave uriașe. Când se deschid ecluzele se aude un clopoțel și cântă muzica pe toată durata deschiderii și închiderii lor (v-am mai zis că Panama e o țară muzicală 😊).

Sunt mai multe canale paralele, iar vasele mari sunt ghidate de niște trenulețe ca să nu lovească marginea canalului. Pentru un iaht, costul e în jur de 2.000 USD și totul durează 8-10 ore, pentru o navă mare costul ajunge la 450.000 USD. Dar să ocolești continentul e și mai scump!

Lucruri utile: biletul de intrare costă 10 USD.

Panamá Viejo

Panamá Viejo sunt ruinele orașului fondat în 1519. Pentru mine a fost o pierdere de vreme, sunt la capătul orașului, departe de centru – am făcut o oră până acolo cu un autobuz pe o rută cam ocolitoare (vreo 30 de stații!) – și când am ajuns, am aflat că era închis. După ce am făcut câteva poze peste gard, am luat alt autobuz spre centru.

Lucruri utile: biletul de intrare costă 10 USD.

Parque Metropolitano

Parque Natural Metropolitano e o junglă urbană (la propriu!) în care poți vedea maimuțe, neque (un fel de rozător mai mărișor, ca iepurele), ratoni și leneși, plus o vedere panoramică spre orașul Panama.

Se plătește intrare și sunt câteva trasee amenajate pe care le poți face, cel mai popular fiind cel spre punctul de belvedere.

Lucruri utile: biletul de intrare costă 4 USD.

Cum vizitezi Panama City

Am stat la Canova Hospedaje, cazarea pentru 5 nopți a costat 143 USD într-o cameră dublă cu baie privată. E un hotel cochet în care se cazează în principal străini – după colț e un mic magazin cu de toate, iar alături o rotiserie cu mâncare bună, am devenit imediat client fidel 😀

Canova este în Calidonia, un cartier la mică distanță de Casco Viejo, se poate merge pe jos până acolo.

Am auzit la recepția hotelului niște străini îngrijorați întrebând dacă e sigur să te plimbi prin zonă. ”Dar în Casco Viejo?!” Europenii sunt mereu panicați… Dar da, te poți plimba prin Panama City, atâta vreme cât nu te duci prin cine știe ce cartiere cu reputație proastă.

Am mers cu autobuzul, cu metroul și pe jos. Metroul nu are decât două linii, așa că nu e foarte util, însă sistemul public e integrat cu Google Maps și poți folosi și Moovit ca să afli traseele autobuzelor.

Pentru metrou și metrobus ai nevoie de un card care se poate cumpăra din stațiile de metrou. Mâncarea mi s-a părut mai scumpă decât în Ecuador.

În Panama moneda națională e USD, unele monede sunt diferite decât în US, dar indiferent cum arată sunt acceptate toate. În general cu un dolar nu prea ai ce să cumperi, cel mult un suc mic și niște biscuiți (nu împreună!) 😀

Ce am vizitat în Panama

• Broscuțe și maimuțe în Bastimentos, Bocas del Toro
• Insula Zapatilla, o zi explorând arhipelagul Bocas del Toro
• Drumeție ușoară în Valle de Anton