Panama, ultima oprire într-o țară nouă pe anul ăsta și a 70-a în care călătoresc. Deși am mai fost în America Centrală în vecina Costa Rica, Panama mi se pare mai exotică decât multe locuri vizitate anul ăsta – de vină sunt filmele care s-au făcut aici, ca The Tailor of Panama. Spioni și evaziune, asta e specialitatea lor 😀
Cinta Costera
Panama City e un amestec de frumos și neîngrijit, orașul din afara zonelor turistice e mai degrabă murdar. Dar când ajungi pe Cinta Costera, zona verde de pe malul oceanului, ai senzația că ai ajuns în Miami sau undeva în State: clădiri moderne din sticlă, parcuri verzi, piste de bicicletă, oameni care fac jogging, majoritatea gringos.
Și apoi mai e căldura înăbușitoare, 30C și umiditate 75%, destul cât să fii leoarcă tot timpul – m-am oprit la primul vânzător de shaved ice și am așteptat să îmi pregătească un pahar cu gheață rasă peste care a turnat sucuri dulci de fructe. E un desert care le place în America Latină, prima dată am mâncat așa ceva în Columbia, dara colo aveau un aparat mobil special pentru ras gheața, o întreagă artă.
Casco Viejo
După Cinta Costera ajungi în câteva minute în Casco Viejo, orașul vechi: unele clădiri sunt în paragină, dar majoritatea au fost reabilitate. Case colorate, flori, palmieri și un paseo pe malul oceanului, până la Plaza de Francia.
Am avut noroc de o zi cu soare în care n-a plouat deloc ziua, dar a turnat toată noaptea – sezonul ploios începe în mai și ține până în noiembrie, octombrie și noiembrie fiind lunile cu cea mai multă umiditate. Dar nu e așa deranjant cum ai crede, nici în Costa Rica în luna mai nu a fost, deși ploile din Panama City sunt mici potopuri față de ce am văzut acolo.
Cele mai plăcute locuri din Casco Viejo sunt Iglesia de la Compañía de Jesús, acum o ruină cu niște curți umbroase, și Piața Catedralei. În ultima am stat peste o oră pentru că era o trupă care cânta muzică panameză și era o zi așa de frumoasă, cu muzică și soare, încât nu-mi mai venea să plec de acolo! Iar după cântăreți au venit niște copii în costume naționale și au dansat – au niște costume colorate, foarte colorate, și cântece cu strigături, minunat! Așa arată o zi de weekend în Panama City 😊
Canalul Panama
Cu ani în urmă am citit o carte în mai multe volume scrisă de Vicente Blasco Ibáñez, despre călătoria lui în jurul lumii. A călătorit cu un vas de pe un continent pe altul și a vizitat și Panama, inclusiv canalul. La vremea aia perspectiva unei vizite în Panama era la fel de departe ca una în Papua Noua Guinee, dar îmi plăcea să citesc despre călătorii în jurul lumii, mai ales cele din secolele trecute când călătoriile erau aventuri romantice.
Acum dacă vrei să vizitezi Canalul Panama tot ce trebuie să faci e să iei autobuzul. Am mers la Terminalul Albrook și de acolo am luat un autobuz care trece pe lângă intrarea muzeului. Canalul Panama se poate vizita în trei locuri – Miraflores Locks, Gatun Locks și Pedro Miguel Locks. Miraflores e cel mai apropiat de Panama City, așa că majoritatea turiștilor merg acolo.
Autobuzul m-a lăsat la șosea, de acolo am mers pe jos mai puțin de un kilometru până la intrarea în muzeu. Biletul costă 10 USD, se poate plăti cu cardul și deși era lume la coadă, totul s-a mișcat repede. Sunt câteva terase de pe care poți vedea canalul, evenimentul principal fiind trecerea vaselor prin sistemul de ecluze.
Canalul face legătura între două oceane – Atlantic și Pacific, dar Pacificul e la un nivel mai înalt decât Atlanticul (apa e mai puțin densă în Pacific, diferența e de 20 cm), astfel că pentru a tranzita canalul inginerii au construit un sistem de ecluze în care e crescut nivelul apei și apoi redus, permițând vaselor să tranziteze dintr-o parte în alta.
Prin canal pot trece vase mici (când am fost eu era un cataraman cu câțiva oameni la bord – ce experiență grozavă trebuie să fie să faci o astfel de călătorie!), precum și nave uriașe. Când se deschid ecluzele se aude un clopoțel și cântă muzica pe toată durata deschiderii și închiderii lor (v-am mai zis că Panama o e țară muzicală 😊 ).
Sunt mai multe canale paralele, iar vasele mari sunt ghidate de niște trenulețe ca să nu lovească marginea canalului. Pentru un iaht, costul e în jur de 2.000 USD și totul durează 8-10 ore, pentru o navă mare costul ajunge la 450.000 USD. Dar să ocolești continentul e și mai scump!
Lucruri utile: biletul de intrare costă 10 USD.
Panamá Viejo
Panamá Viejo sunt ruinele orașului fondat în 1519. Pentru mine a fost o pierdere de vreme, sunt la capătul orașului, departe de centru – am făcut o oră până acolo cu un autobuz pe o rută cam ocolitoare (vreo 30 de stații!) – și când ajuns am aflat că era închis. După ce am făcut câteva poze peste gard am luat alt autobuz spre centru.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 10 USD.
Parque Metropolitano
Parque Natural Metropolitano e o junglă urbană (la propriu!) în care poți vedea maimuțe, neque (un fel de rozător mai mărișor, ca iepurele), ratoni și leneși, plus o vedere panoramică spre orașul Panama. Se plătește intrare și sunt câteva trasee amenajate pe care le poți face, cel mai popular fiind cel spre punctul de belvedere.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 4 USD.
Lucruri utile
Am stat la Canova Hospedaje, cazarea pentru 5 nopți a costat 143 USD într-o cameră dublă cu baie privată. E un hotel cochet în care se cazează în principal străini – după colț e un mic magazin cu de toate, iar alături o rotiserie cu mâncare bună, am devenit imediat client fidel 😀 Canova este în Calidonia, un cartier la mică distanță de Casco Viejo, se poate merge pe jos până acolo.
Am auzit la recepția hotelului niște străini îngrijorați întrebând dacă e sigur să plimbi prin zonă. ”Dar în Casco Viejo?!” Europenii sunt mereu panicați…dar da, te poți plimba prin Panama, atâta vreme cât nu te duci prin cine știe ce cartiere cu reputație proastă. Am mers cu autobuzul, cu metroul și pe jos, metroul nu are decât două linii, așa că nu e foarte util, însă sistemul public e integrat cu Google Maps și poți folosi și Moovit ca să afli traseele autobuzelor.
Pentru metrou și metrobus ai nevoie de un card care se poate cumpăra din stațiile de metrou. Mâncarea mi s-a părut mai scumpă decât în Ecuador, în Panama moneda națională e USD, unele monede sunt diferite decât în US, dar indiferent cum arată sunt acceptate toate. În general cu un dolar nu prea ai ce să cumperi, cel mult un suc mic și niște biscuiți (nu împreună!) 😀
