Locuiesc de câțiva ani în capitală, fără să fi vizitat vreodată Casa Poporului. Dacă Bucureștiul ar fi fost un oraș străin, probabil că această clădire s-ar fi găsit pe lista obiectivelor turistice, măcar din curiozitate, dacă nu din admirație pentru stilul grandoman. Vineri, interesându-mă de condițiile în care se poate vizita Palatul Parlamentului, am aflat că între 13 și 14 februarie sunt zilele porților deschise. Așa că sâmbătă am petrecut 2 ore plimbându-mă prin săli greoaie, pe culoare reci, pe sub candelabre grele și strălucitoare.
Este o clădire pe care – după ce ți-a trecut uimirea în fața covorului atâtdeimensîncâtafostțesutînăuntru, în fața sălii de bal uriașe, a tavanelor cu lumină naturală sau artificială și a candelabrelor de Mediaș – o găsești întrucâtva anostă și obositoare. Cam ca defuncții noștri dictatori care au imaginat-o.
După ce am vizitat Palatul Parlamentului am ocolit clădirea (dezolante priveliști, la fel de dezolante ca această casă a poporului nimănui) și am ajuns la MNAC (Muzeul Național de Artă Contemporană), mai degrabă întâmplător, decât voit, ca multe alte lucruri care mi se întâmplă în ultima vreme. Cine ar fi zis că în cel mai ascuns colț al Palatului Parlamentului se află un muzeu cochet și un spațiu primitor?
Până pe 28 februarie se mai poate vizita expoziția Annual Photography Award 2009, organizată de către Banca Centrală Europeană: sunt expuse lucrările premianților (Nicu Ilfoveanu – premiul I, Iosif Kiraly – premiul II și Dragoș Lumpan – premiul III), iar lucrările celorlalți finaliști sunt expuse la etaj (Ufo Zoltan Egyed, Camen Obreja, Ioana Cirlig, Silviu Ghetie, Radu Constantin Ilea, Bogdan Croitoru, Tudor Prisacariu).
Mi-au plăcut lucrările lui Kiraly, care recompune realitatea prin suprapunerea de cadre, mi-a mai plăcut mult o fotografie a lui Dragoș Lumpan în care ochii unor oi străluceau ca niște steluțe în noapte, iar Nicu Ilfoveanu are niște fotografii minunate din seria Steampunk Autochrome.
După expoziție, o plimbare cu liftul din sticlă e binevenită – la etajul 4 este o cafenea, iar într-un hol o haină neagră se odihnea pe jos, de parcă fusese pierdută pe drum de către cineva care se grăbea să prindă ultimul lift.
Casa a fost proiectată de arhitecta Anca Petrescu…care a coordonat un grup de arhitecţi…Ceauşeştii doar i-au cerut să realizeze nişte săli şi culoare aşa cum le-au văzut ei, împreună cu ea, la vizitele din străinatate.
Cât despre imagini, îmi place cea cu nr. 8…
Pana la urma a contat viziunea lor, nu? Multumesc, Catalin.