Din Viena am luat trenul până la Budapesta. Mi-am făcut un obicei – când ajung într-un oraș necunoscut, încerc să merg prima dată în acel loc care mi se pare definitoriu pentru orașul respectiv. Uneori nici nu încerc asta intenționat, se întâmplă să fie așa: la Budapesta am luat metroul până în stația din care știam că trebuie să iau tramvaiul spre hotel; dar, ieșind din stația de metrou, am căscat ochii zărind clădirea neogotică a Parlamentului ungar drept în fața mea, peste Dunărea imensă, străbătută de vapoare și vaporașe.
