Oslo sau cum să vizitezi trei țări într-o zi

Oslo într-o călătorie prin Scandinavia, de la Copenhaga spre nord. Pentru Copenhaga – Oslo îmi luasem bilet de autocar de la Swebus, unde, cumpărat din timp, poți găsi bilete la niște prețuri mai decente pentru partea aia a lumii. Șoferul ne-a înghesuit pe toți la etaj (era double-decker), am traversat podul Øresund, acela mare și frumos care leagă Danemarca de Scania (sudul Suediei), și am aterizat în Suedia.

Copenhaga-Oslo

O bună parte din zi nu am făcut altceva decât să traversăm păduri și să schimbăm șoferii suedezi în tot felul de stații. După Gothenburg am adormit și când m-am trezit eram deja în Norvegia, peisajul devenise stâncos și apăruseră multe lacuri albastre. Îmi amintesc cu precizie peisajul de la intrarea în Oslo, mă lăsase fără suflare imaginea acelor fiorduri, ulterior nu am mai găsit în capitala Norvegiei locuri care să-mi placă la fel de mult.

Oslo

Încercarea mea de a mă orienta în zona din jurul gării din Oslo a dat greș până când am apelat la un norvegian cu GPS și am aflat că strada pe care o căutam era, de fapt, un pod. Pentru că am constant probleme din astea de orientare cred că va trebui, până la urmă, să îmi cumpăr un GPS de buzunar ca să nu mă mai rătăcesc aiurea – e un consum nervos destul de mare când ești obosit de pe drum și nu știi cum să ajungi la o adresă necunoscută. Anker Apartments, unde aveam cazare, era ceva mai departe de zona centrală a orașului, dar asta nu m-a împiedicat seara să ies la o plimbare prin cartier, să descopăr Grădina Botanică și un deal de pe care se auzea un concert.

A doua zi am dat fuga la Operă, care e chiar lângă gară de unde urma să iau trenul spre Stavanger. Wow! Opera mi-a plăcut mult, era o dimineață însorită și am făcut o grămadă de poze (+ selfies!). Albastrul cerului combinat cu cel al apei și albul clădirii au mai atenuat din șocul constatării că am dat-o în bară cu bugetul pentru vacanță. Rămăsesem cu un gust amar după calculele pe care mi le făcusem în seara precedentă și asta îmi mai tăiase un pic din bucuria aventurii.

Dar nimic nu se compară cu o dimineață însorită de vacanță în care te așteaptă un drum cu trenul spre fiordurile norvegiene! Să tot fie Norvegia, de acum încolo, verde și albastră! 😊

Calea ferată Rauma

La finalul călătoriei în Scandinavia, m-am întors în Oslo. De la Åndalsnes la Dombås am călătorit cu trenul pe calea ferată Rauma care leagă cele două localități. E un drum foarte frumos, trenul este unul turistic în care există și-o înregistrare audio care îți explică pe unde treci: acolo e muntele cutare, iar dincolo e podul nuștiucare peste care vom trece de două ori.

Genul ăsta de explicații. Am stat lipită de fereastră, pe coridor, și am făcut o grămadă de poze mișcate din care, acum, nu pot alege mare lucru. La Dombås se schimbă trenul cu unul normal, care te duce întins la Oslo și te lasă în gara aia uriașă ca un mall.

Parcul Vigeland

Printre fotografiile mele din călătoria scandinavă sunt și câteva ”selfies” luate în Oslo, genul ăla de poze pe care nu vrei să le arăți nimănui, deși mai târziu ajungi să te uiți la ele (la tine) cu duioșie: eram atât de obosită în ultima mea zi de vacanță încât parcă și trăsăturile feței mi se scurseseră pe caldarâm.

În momente din astea rămâi doar tu, așa cum ești: fără machiaj, fără a mai poza drept altcineva, fără falsificări. Până și eul tău se golește de conținut, nu te poți gândi decât la lucruri de bază: vreau să dorm sau mi-e sete sau mi-e cald.

Oslo nu mi s-a părut un oraș extraordinar. Atât cât am putut să văd la sosirea mea acolo și, apoi, la plecare nu am reușit să mă apropii de acest oraș. Mi-au plăcut fiordurile de la intrarea în Oslo (pe care nu le-am mai revăzut apoi), mi-au plăcut apa și verdeața, dar dincolo de astea mi s-a părut un oraș care își caută identitatea, care încearcă să se reinventeze și să-și transforme trecutul industrial în altceva – dar în ce?