…să o vizitezi în perioada sărbătorilor! Am ajuns seara, la timp să fac niște poze ici și acolo și, până m-am cazat, pac, s-a făcut beznă. La Burg Hostel, unde aveam cazare, era și un mic restaurant – dau să comand nu știu ce mâncare cu nume necunoscut. Nu aveau. Cer o mămăligă cu brânză (cât de mult poți da greș cu o mămăligă cu brânză?). Aveau. Din păcate.
Aproape că nu m-am atins de ea, era cu brânză din aceea de la supermarket, ca guma, fără gust (în afară de sare, pusă cu generozitate). Am plecat deprimată de acolo, cu gândul să mă dreg în altă parte. Dar unde? Că deși era perioada sărbătorilor nu prea erau multe locuri deschise… Într-un final aleg un restaurant din Piața Cetății, ceva cu un cerb, și un chelner foarte amabil mă conduce la subsol, pardon, în restaurant, care era pustiu.
Atmosferă tristă, meniuri din acelea cu coperte din vinilin cu foile puse în chiloței de plastic – aleg papanași, care sunt buni, n-am de ce mă plânge, dar mănânc repede ca să plec și mai repede, apăsată de atmosfera din subsolul acela. Nu înțeleg menirea restaurantelor din beciuri, fără lumină naturală, unde stai la masă și te uiți la pereți – la propriu. Deci am mâncat și-am plecat. Afară frig, noapte. ”Fun”
La hostel niște cehi se tot conversau pe hol. Apoi unul din ei s-a instalat (tot în hol) cu laptopul și a dat drumul la un iutub. Cum eram deja pornită de la papanașii ăia, am ieșit să îl apostrofez. În română, of course. Omul se uită mut la mine, așa că îl întreb ”Do you speak Romanian?” (dar de ce ar fi vorbit?!?) ”No”, îmi răspunde hotărât. Deci ne-am înțeles de minune…
Vine și a doua zi. Frig. Mai degrabă friiiiig. M-am plimbat cât m-am plimbat, dar la un moment dat nu mai îmi simțeam picioarele. În centrul Sighișoarei totul închis. Sau părând a fi închis. Aș fi dat un regat pentru o cafea fierbinte, ba nu, aș fi dat un regat pe orice zeamă fierbinte cu zaț. Din fericire în piațaaiapătratăcareamuitatcumsenumește am găsit cafeneaua aia de care ziceam aici. Cheesecake + cafea = love, big love 😊
Și uite așa mini-vacanța mea se apropia de final. Am plecat spre gară și-n drum hai să iau ceva de mâncare pentru cele prea multe pe tren până în București. Șoc și multă groază: toți locuitorii Sighișoarei își făceau provizii pentru revelion, bancomate ioc, la singurul supermarket mare erau cozi gigant, care ar fi descurajat și pe cel mai viteaz cumpărător. Iar eu mă grăbeam spre gară, ca nu cumva să pierd trenul care oricum avea vreo 90 minute întârziere, dar ce contează, că doar nu știam asta, încă.
Pe scurt vacanță + Romania = it’s complicated. Totuși, o să mai revin, că locurile sunt frumoase oricum.
Galeria de Artă Tradițională de la Sighișoara
La finalul scurtei mele călătorii prin România m-am plimbat o dimineață întreagă prin Sighișoara și am tras așa un frig atunci (deși zăpadă nu era deloc), încât nu îmi mai doream decât să găsesc o cafenea și să beau o cafea fierbinte și poate să mănânc un croissant, deși, la o adică, m-aș fi mulțumit cu orice, numai să pot sta într-un loc cald și plăcut.
Am găsit locul respectiv la International Cafe din Piața Cetății, aveau și cheesecake, și mese lângă fereastră și căldură și cafea. Numai wifi-ul nu mergea deloc, but I can live with that… Când să plec (că omul mai și pleacă, nu numai vine), am văzut un semn care zicea de-o galerie la subsol și m-am dus să văd despre ce este vorba. Imediat domnișoara care se ocupa de locul acela a început să-mi povestească despre obiectele care erau la vânzare, despre cum lingurile de lemn cioplite veneau cu câte o poveste la pachet (la propriu, când cumpărai lingura primeai și povestea ei: una era lingura maternității, alta era lingura vieții, ș.a.m.d.), despre icoanele și crucile pictate manual, ceramica de Cucuteni (lucrată fără roata olarului) și multe alte lucrușoare pe care le aveau acolo. Îmi plăceau toate, așa de frumoase erau…
Până la urmă mi-am ales o păpușică-decorațiune pentru pomul de Crăciun pentru că mi-a plăcut ingeniozitatea meșterului care dintr-un mic con de brad și o pănușă de porumb a făcut o fetiță cu părul blond, mică și delicată. Aveam să aflu că decorațiunile respective sunt făcute de niște bătrânele dintr-un sat de lângă Sighișoara care tocmai fuseseră ”descoperite”. Așa că am călătorit până la București cu păpușica asta în geantă, cu grijă să nu se strice până ajung acasă 😊
În caz că ajungeți într-o zi la Sighișoara dați o fugă și la Galeria de Artă Tradițională să vedeți ce lucruri frumoase ies din mâinile meșterilor autentici. Magazinul are și website, iar despre ”Spoonman”, cel care l-a deschis, citiți mai multe pe thespoonman.ro.
Pfuai si credeam ca numai eu am fost original.
Aceasta experienta a lipsei banilor sin bancomate sau a magazinelor inchise ai fi avut-o in orice oras care l-ai fi vizitat in aceasta perioada. Oricum iti recomand sa revii in Sighisoara in perioada verii sau in la Festivalul Medieval. Succes!