Mi se confirmă încă o dată că pe orice fel de vreme Palatul Mogoșoaia este una dintre cele mai căutate destinații de weekend ale bucureștenilor. Fie ploaie, fie soare, lumea merge să se plimbe pe domeniul palatului, mai o poză, mai un picnic ori o vizită la muzeu și uite așa trece sfârșitul de săptămână. Iar dacă plouă poți înlocui respectivul picnic cu o ședință de cules ciuperci. Sau poți pleca mai repede spre casă – la alegere.
M-am oprit și pe la mormântul familiei Bibescu. Mă fascinează scrierea din vremea aceea, aproape de neînțeles pentru noi, cei de azi. Și ce cariere militare – glorioase – aveau toți, condimentate cu tot felul de aventuri demne de un roman. Prin comparație viețile noastre sunt de o banalitate copleșitoare.
Spre dezamăgirea mea nu am găsit la Mogoșoaia pomișori înfloriți – ținta călătoriei mele, de altfel – așa că a trebuit să mă mulțumesc cu bătrânele clădiri. Față de anul trecut s-a renovat balconul acela frumos al palatului, iar treptele din spate care duc la lac parcă sunt mai fisurate decât de obicei. O altă noutate este că tot domeniul este împânzit cu toalete ecologice albastre care se asortează foarte bine cu cărămiziul clădirilor, dar ce să facem, mai bine să fie, decât să nu fie, nu? A, și sunt camere video prin fiecare copac, mai multe decât toate ciocănitoarele din județul Ilfov.
