Încântătoarele locuri din nordul Guatemalei: Flores & San Miguel

Dacă ajungi prin nordul Guatemalei, ca să vizitezi Tikal și alte piramide mayașe, musai oprește-te pentru câteva zile în Flores sau, și mai bine, în satul de peste lac, San Miguel.

Flores

Îndepărtatul Flores e un loc absolut încântător: un orășel pe o insulă pe lacul Petén Itzá, unde te poți relaxa și uita pentru câteva zile de stresul zilnic. E plin de turiști locali și mai puțini străini, sunt bărcuțe cu care te poți plimba pe lac, case cu flori și restaurante pe malul apei, plaje și…un mirador cu o piramidă dedesubt!

Drumul până în Flores este lung, mai ales dacă vii din Lanquin, ca mine. Opt ore cu un shuttle privat, pe drumuri pe care nu poți înainta prea repede. La un moment dat am luat feribotul peste un râu, prilej să pierdem și acolo jumătate de oră.

Când am ajuns în Flores era deja târziu, am cerut parola de wifi de la un hotel de pe insulă ca să pot contacta hotelul meu să-mi trimită o barcă, barca întârzia căci rămăseseră fără benzină, a început să plouă și au apărut și fulgerele. Însă după ce m-am urcat în barcă am știut că locul ăsta e pe gustul meu: cochet, primitor, cu peisaje frumoase și un aer relaxat.

Am stat pe malul celălalt al lacului față de Flores, așa că în fiecare dimineață mă trezeam cu cea mai frumoasă imagine posibilă. Flores nu e un oraș foarte interesant, e destul de mic, are o zonă cu multe cafenele unde în weekend e plin de lume. A fost o alegere mult mai inspirată să stau în San Miguel, mai aproape de natură, cu multe case cu flori și bărci colorate abandonate peste tot.

Mirador

Pe peninsula San Miguel sunt rămășițele Tayazal, una din ultimele capitale mayașe, locuită de refugiații din Chichén Itzá, după ce aceasta a fost cucerită de spanioli. E la vreo 15 minute de mers pe jos prin junglă sau câteva minute cu un tuktuk.

Am mers pe jos de la hotel, neștiind exact ce urmează să găsesc. La un moment dat m-am întrebat dacă e o idee bună să merg singură prin junglă, până la urmă Guatemala are o reputație proastă (ah, și ce păcat de asta, căci țara e splendidă și lumea se sperie degeaba!). Lângă locul cu mirador era un container de marfă și niște inși, de fapt s-a dovedit că ei aveau grijă de obiectivul turistic, te strigă să îți treci numele într-un caiet mare și apoi urci o scară înaltă până în vârful unui deal unde e construit un mirador din lemn într-un copac.

Când am ajuns eu nu mai era nimeni, m-am bucurat de priveliști pe îndelete. La câteva minute au început să vină tot mai mulți oameni. Niște guatemalezi m-au întrebat cu multă curiozitate de unde sunt, unde am învățat spaniola, eu m-am scuzat că vorbesc prost, ei ”nu, nuu…vorbești foarte bine” 😊

Și așa se închide un cerc mayaș – pe 3 ianuarie aterizam în Cancun, fără să pot lega două vorbe în spaniolă, 6 luni mai târziu pot să port o conversație cu localnicii și să primesc și complimente pentru asta 🙈

De la oamenii ăștia am aflat că sub mirador se găsește o piramidă mayașă pe care o vor excava la anul și că la Atitlan e un alt mirador pe care nu trebuie să îl ratez, în San Juan.

Plaja Chechenal

Uitându-mă pe hartă am văzut că la câteva minute de mirador este o plajă – Playa Chechenal. Am luat-o prin pădure, am trecut de drumul spre Arbol del Amor, alt obiectiv turistic unde sunt niște ruine mayașe, și am mai mers vreo 5-10 minute.

Este o plajă cu intrare modică (10 quetzales), cu pavilioane cu băncuțe, apă foarte clară cu un fel de argilă și pietriș mărunt și un ponton unde trag bărcile. M-am bălăcit acolo vreo jumătate de oră, e plin de pești mici care vin aproape de tine, iar apa e caldă și plăcută. În Flores e mult mai cald decât în restul țării, în jur de 32C la prânz.

San Miguel

În unele zile am stat doar în San Miguel, de cele mai multe ori pe pontonul din fața hotelului, unde aveam șezlong, wifi și puteam intra în apă pentru o baie. Într-o zi m-am dus la o mică plajă privată, dar nu mi-a plăcut.

Seara o luam spre micile magazine din ”centru”, unde o femeie făcea tacos, burritos și alte chestii proaspete și bune. Magazine mari nu sunt pe acolo, când am avut poftă de lapte rece am întrebat în vreo 5-6 tienda, fără succes, până am găsit la cineva. Nu era rece, așa că mi l-a pus la frigider și l-am luat peste o oră. A fost un pic contrariată că vreau așa ceva – ”nu e pentru cafea”, i-am explicat.

În altă zi am luat masa de prânz la o localnică care ținea un fel de restaurant neoficial. M-a băgat la ea în casă, avea poze de pe timpuri și cărți vechi.

Remote working din Flores

Am stat la Hotel San Miguel, unde o cameră privată cu baie a costat 375 lei pentru 6 nopți. În America Centrală ”agua caliente” înseamnă, în cel mai fericit caz, apă călâie, ceea ce e oricum un progres față de apa rece din Costa Rica. Nici nu-mi mai amintesc ultima dată când am avut apă fierbinte la duș.

Hotelul are o terasă mare cu hamace, scaune și mese, așa că puteam lucra chiar acolo, cu priveliștea asta frumoasă în fața ochilor.

Furtuna

Cea mai puternică furtună pe care am văzut-o anul ăsta a fost în Flores. Eram pe terasa hotelului, în hamac ( I know… 😀 ) și la orizont se vedea un nor gri. Am luat aparatul ca să fac poze și în câteva secunde norul ăla a ajuns deasupra mea și a dat totul peste cap. Vântul a făcut niște valuri așa mari pe lacul altminteri calm că părea că e sfârșitul lumii. A sărit curentul, lucru care se întâmplă frecvent acolo, și câteva ore așa am stat.

Cățeii

Familia care avea hotelul avea 3 cățeluși mici și un câine adult, așa că terapia zilnică era să mă joc cu pufoșeniile astea neastâmpărate. Preferatul meu a fost Nube, un cățeluș cu blana catifelată, dar nici ceilalți doi nu se lăsau mai prejos.