E plăcut să călătorești, dar e ușor să pierzi din vedere că alergatul dintr-un loc în altul e totuși oboseală și nu vacanță. Uneori ți se reamintește asta brusc, ca în Sukhothai.
Trei zile într-un loc și trei în altul înseamnă timp petrecut în autobuze și zile în care încerci să le faci pe toate: și călătorit și job și lucruri mai banale care țin de viața de zi cu zi. În Sukhothai am cedat: o mâncare cu probleme (probabil de la 7 eleven), toxiinfecție alimentară și două zile să îmi revin la o stare normală.
Prima zi am zis că mi-e mai bine și m-am dus să vizitez parcul istoric Sukhothai. E în afara orașului, așa că a trebuit să iau un tuktuk, autobuzul nu mai circulă de când cu pandemia. M-am plimbat puțin, dar eram așa de slăbită încât m-am oprit de mai multe ori să mă odihnesc.
La un moment dat a trebuit să recunosc că nu merge așa: nu te poți bucura de un loc când îți este rău, nu are niciun haz să te plimbi când de abia faci câțiva pași și niciun templu oricât de faimos nu poate concura cu atracția unui pat în care poți să zaci. Așa că asta am făcut tot weekendul: ore nesfârșite de somn, ca într-un cocon, undeva în Thailanda unde nu știam de ce am ajuns și încotro merg. Dar știam că mai trebuie să mă și opresc.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 100 baht, un tuktuk până la parc costă 200 baht.
Alte locuri din împrejurimi: Ayutthaya, Bangkok, Chiang Mai, Chiang Rai, Doi Inthanon, Erawan, Kanchanaburi, Lampang.
2 comentarii
Sper ca te-ai refacut complet, Anca. Ai reusit sa vezi foarte multe si pozele sunt foarte frumoase.
Trebuie sa ne si odihnim, da. Eu lucrez destul de mult si in departamentul meu avem o “zicala”: “Daca te simti depasit de volumul de munca si ai asa multe de facut incat nu stii de unde sa mai gasesti timp pt a le face pe toate, atunci e timpul sa dormi.” 🙂
Cred că am nevoie de o formulă mai echilibrată de muncit + călătorit + trăit, ca să am timp și să dorm 🤣