Nisipurile de Aur: jurnal de Bulgaria fără inundații

Vineri

Dimineața: plecăm în teambuilding spre Bulgaria, via Ruse – în autocar este atât de frig încât șoferul e nevoit să dea drumul la căldură. O oră mai târziu apar primele vești despre inundațiile de lângă Varna: niște colegi care au luat-o pe la Vama Veche cu mașina sunt întorși din drum de poliție. Durata drumului București-Nisipurile de Aur: 10 ore. Noi am făcut vreo 5 ore și jumătate. Prin Varna nici o urmă din catastrofa despre care se vorbea în media, cel puțin nu de pe șoseaua principală care duce în stațiuni. În Golden Sands nici atât, doar că fusese furtună și nu era vreme de plajă.

Iau aparatul și mă duc repede să fac niște poze, cât nu cad lată de oboseală (trezitul la ora 5 dimineața nu e de mine). Plaja arată “magic”, e un “tărâm de basm” cu cerul învolburat și nisipul auriu. Parcă la bulgari și nisipul e mai fin decât la noi, iar marea mai curată. Surprinzător: apa mării era caldă, dacă te băgai numai până la glezne în ea.

Seara: party într-un club bulgăresc din stațiune, PR Club (în care nu vă recomand să mergeți să vă îmbătați decât dacă aveți chef să vă faceți ficatul praf).

Sâmbătă

“The horror day“, fix de solstițiu când e ziua cea mai lungă. Cele câteva pahare de alcool din seara precedentă (probabil de cea mai proastă calitate) s-au lăsat cu o zi întreagă de bolit în camera de hotel. Pe la ora 5, după o zi de post în care nici apă n-am putut să beau, reușesc să cobor până la cabinetul doctorului – consultația e 50 de Euro, tratamentul (o injecție) mai mult de 50.

Renunț și mă duc să-mi cumpăr niște apă de la supermarket-ul “din colț”, pentru că la all-inclusiv n-ai dreptul la apă la sticlă, ci doar la pahar. După plimbarea cu liftul mi se pare că mă simt ceva mai bine, îndrăznesc chiar să fac și-un duș. În sfârșit veștile despre inundațiile din Albena ajung și la mine, dar de la etajul 8 al hotelului totul pare ok. Beau 2 pahare de apă, pentru că “așa a zis doctorul”, și mi se face iarăși rău, afară începe brusc o ploaie torențială ca de sfârșit de lume și imediat cade cablul bulgarilor. E ora 10 seara, timp de noapte bună.

Duminică

Miracol, o nouă zi – cu soare! – și nu mai îmi este rău! Până la ora 12, când e plecarea, mai prind o oră de plajă și fug iute pe malul mării. Apa e rece, nisipul e ud, soarele se mai ascunde și sub niște nori, dar ce contează, am revenit la viață! Pe drumul spre casă soare și cer senin, ca-n legile lui Murphy, dar măcar facem drumul Nisipuri – București via Ruse în doar 4 ore și jumătate. A mai trecut un weekend și aproape că s-a dus și luna iunie.

Lucruri utile

Am stat la Melia Grand Hermitage – mâncarea nu mi s-a părut prea grozavă, câteva exemple concrete: cafeaua de la micul dejun era apă chioară, laptele degresat complet sau îndoit cu apă, produsele de patiserie nu erau “mâncabile” – am mușcat dintr-un croissant și nu l-am putut mânca, parcă era făcut din carton, m-am bucurat că aveau anghinare la prânz, dar nu era deloc bună la gust, ș.a.m.d. În camere nu au halate de baie și nici papuci de casă, iar o draperie dacă a fost cândva pătată rămâne pe veci așa. Nu știu, poate sunt eu chițibușară, am stat de 3 ori la hotelul ăsta, mâncarea a fost nemulțumitoare de fiecare dată, deși în aparență ai foarte multe opțiuni între care să alegi.