Locuiesc într-un cartier cu case și grădini, pisici și câini și, ocazional, pălării de vrăjitoare. Copiii mă întreabă dacă îmi place steagul pe care l-au agățat de balcon, pisicile sunt mătăsoase, străzile goale.
Visam să ajung departe și am ajuns nicăieri. Mă credeam curajoasă, dar mi-a fost frică să ies din casă de Paști și să mă plimb prin oraș, ca să nu iau amendă. Principala mea bucurie în ultimele săptămâni au fost vizitele la Kaufland și Lidl. Niciodată în întreaga mea viață nu am pus atâta preț pe mâncare: am frigiderul plin și gătesc zilnic, merg frecvent la piață și apoi mă spăl pe mâini. E important să te speli pe mâini.
De când stau acasă mă trezesc târziu și mă duc la culcare și mai târziu. Sunt obosită, deși nu fac nimic. Sunt plictisită, deși mă uit numai la seriale interesante. Nu mai pierd timpul până la birou, dar nu reușesc să fac nimic cu timpul economisit.
Visam să ajung departe și am ajuns pe balcon. Stau pe șezlong și mă uit cum apune soarele peste cartierul meu. A fost o primăvară ca niciodată, cu crini imperiali și lalele, cu tiramisu și vin bun, cu pomi înfloriți și pisici prietenoase. Și mult spălat pe mâini.
Frumoasa zona în care stai… Nu cunosc deloc cartierul deși știu unde e.
Trebuie să ai răbdare să bați toate străzile… E un amestec de vechi și nou, frumos și urât, dar și-a păstrat aerul de ”la țară”, nici n-ai zice că ești în București, câteodată 😊