Înapoi în America, pentru aproape o lună, am început cu două zile de Mardi Gras în New Orleans. Orașul ăsta stătea de mult într-un colț al minții – printre jazz, accente sudice și cărțile copilăriei – așa că de ce nu acum?
Vaporul cu aburi Natchez
În prima zi am ajuns pe malul fluviului Mississippi. Eram frântă de oboseală, după o escală lungă în Fort Lauderdale, și ideea unei plimbări cu vaporul mi s-a părut perfectă până puteam face check-in la hostel.
Vaporul cu aburi Natchez e unul dintre ultimele steamboats autentice care plimbă turiști pe Mississippi. E al nouălea vapor cu numele ăsta și are un motor cu aburi din 1925, luat de pe un alt vapor istoric, deși actualul Natchez a fost construit în 1975. Are o roată cu zbaturi în spate, tipică vapoarelor de pe Mississippi și e foarte simpatic când îl vezi din spate navigând.
Călătoria durează două ore și jumătate, vaporul o ia dinspre New Orleans spre Golful Mexic și vezi diverse clădiri și vapoare pe drum. Panorama nu e extraordinară, dar e o plimbare faină care mi-a făcut dor să recitesc Tom Sawyer.
Poți să cobori în engine room și să vezi cum funcționează motorul cu aburi, în timp ce vaporul navighează pe Mississippi. Fluviul e unul dintre cele mai mari din America de Nord, are 3.766 kilometri lungime, izvorăște din Lacul Itasca, Minnesota, și se varsă în Golful Mexic, traversând zece state.
Lucruri utile: biletul costă 43.5 USD.
Jackson Square
Jackson Square e principala piață din Cartierul Francez. A fost proiectată în secolul al XVIII-lea după modelul piețelor publice europene, așa că inițial s-a numit Place d’Armes. În 1851, a fost redenumită în onoarea lui Andrew Jackson, eroul Bătăliei de la New Orleans și al șaptelea președinte al SUA.
Statuia ecvestră a lui Jackson e în fața catedralei St. Louis, cea mai veche catedrală catolică din Statele Unite, încă în funcțiune.
Pe 1 ianuarie 2025, de Anul Nou, un bărbat din Houston, Texas, a condus un camion de tip pickup în mulțimea de pe Bourbon Street, unde se sărbătorea Anul Nou. 15 oameni au fost uciși și câteva zeci au fost răniți, portretele victimelor erau lângă catedrală, unde s-a construit un mic memorial.
Mardi Gras Festival New Orleans
Mardi Gras din Cartierul Francez, New Orleans, e cel mai faimos carnaval din Statele Unite, o combinație de parade, petreceri și tradiții. Se sărbătorește în ziua de marți înainte de începutul Postului Mare (numele înseamnă în franceză Marțea Grasă), dar, de fapt, sezonul de carnaval începe pe 6 ianuarie și durează săptămâni întregi.
Am prins ultimele două zile de Mardi Gras: New Orleans French Quarter era plin cu turiști, decorațiuni, State Troops și poliție. După atacul terorist de Anul Nou, s-au luat mai multe măsuri pentru a preveni așa ceva, erau bariere de securitate care nu permiteau accesul vehiculelor în zonă.
Culorile oficiale pentru Mardi Gras sunt mov (justiție), verde (credință) și auriu (putere). Au fost stabilite în 1872 și sunt peste tot în timpul festivalului – de la haine și măști până la decorurile caselor. Magazinele de suveniruri erau pline cu genul ăsta de junk, de la decorațiuni, mărgele, pălării, tricouri, măști și ce mai voiai tu.
Se spune că în anii 1870, un membru al unei krewes (organizații care organizează paradele de Mardi Gras) a început să arunce mărgele colorate mulțimii, imitând bijuteriile purtate de regalitate. Așa că acum toată lumea aruncă mărgele, de la balcoane, de pe stradă, de peste tot.
Vorbind cu un tip din Spania despre Mardi Gras:
El: The parades are so crazy, they throw objects at you, people take them home, but they have no value (mărgele, mingi), then other objects are thrown…
Eu: Why?
El: I don’t know! For Europeans, this is so strange!
Deși festivalul are rădăcini religioase și o tradiție de carnaval elegant, în timp, partea nocturnă a devenit faimoasă pentru atmosfera dezlănțuită, consumul excesiv de alcool și comportamentele indecente. Probabil de asta era plin și de predicatori, vorbind despre Dumnezeu, Isus și Iad, unii destul de agresiv.
Canal Street
Mi-a plăcut New Orleans, are eleganța lumii vechi, clădiri istorice tipice sudului Americii, mâncare bună și temperaturi prietenoase.
Canal Street e un bulevard larg, plin de istorie, magazine, hoteluri și puncte de atracție. Separă Cartierul Francez de restul centrului orașului, iar prin mijloc circulă un tramvai simpatic, roșu, lent ca o bătrânică adormită.
Paradele de Mardi Gras
În prima zi n-am mai avut energie pentru parade, iar a doua zi aveam un zbor seara, așa că am pândit ultima paradă, care trebuia să înceapă la 5:30 PM.
Paradele au anumite rute cunoscute în avans, și mulți localnici își puneau scăunelele pliabile pe marginea bulevardului ca să prindă un loc bun. M-am așezat și eu undeva și am stat… două ore, până mi s-au lungit ochii.
Două ore nu s-a întâmplat nimic, toată lumea aștepta, dar parada avansa câte un milimetru. Până la urmă a venit și parada, dar mi s-a părut o frecție; oameni în costume și care alegorice, dar nu chiar atât de interesante încât să merite așteptarea.
În 2026 sper să ajung la carnavalul de la Rio, să văd cum rezolvă brazilienii „problema” asta a carnavalului.
Mâncare
Mâncarea din New Orleans e un amestec de influențe franceze, spaniole, africane și creole, ceea ce o face una dintre cele mai interesante bucătării din Statele Unite.
În New Orleans, mâncarea e un mix de influențe creole și cajun, două stiluri culinare cu origini diferite, dar și ceva asemănări. Bucătăria creolă are influențe franceze, spaniole, africane și caraibiene. A apărut în New Orleans, în comunitatea creolă (descendenți ai coloniștilor francezi și spanioli) și folosește mult unt, roșii, condimente și sosuri.
Bucătăria cajună vine de la imigranții francezi (acadiani) care s-au stabilit în Louisiana rurală. E mai rustică, mai picantă și folosește ingrediente locale simple, ca vânat, pește și orez. Nu conține roșii la fel de des ca bucătăria creolă și folosește tehnici ca afumarea și prăjirea în untură.
Am mâncat la Café Pontalba o selecție de preparate cajun: jambalaya cu cârnați și creveți, o plăcintă cu raci și o porție de gumbo creol.
În altă zi am luat Crispy Fried Gulf Shrimp and Fish. Acești Gulf shrimps sunt populari în zonă, deși mi se par la fel ca orice crevete. Vorbim de Gulf of Mexico, da? Deși în New Orleans e doar „Gulf”.
Café du Monde este o cafenea istorică din New Orleans. Fondată în 1862, e faimoasă pentru café au lait și beignets – gogoși franțuzești pătrate, presărate generos cu zahăr pudră. Gogoșile sunt bune, dar Chicory coffee din New Orleans nu m-a impresionat.
New Orleans Hotels
Am stat la City House New Orleans Samesun, e la marginea Cartierului Francez, aproape de locurile importante, dar suficient de departe încât să fie mai liniște.
Toate cazările mele din America au fost la hosteluri, în dormitoare. A sta la hotel în SUA costă mult mai mult decât în alte țări, în special dacă vrei să stai central, mai multe zile.
SIM card
America e singura țară în care mi-am luat SIM card cu număr de telefon fără pașaport, mi-am scris numele pe o hârtiuță. Puteam să declar că mă cheamă oricum.
10 GB de la Ultra Mobile au costat 55 USD, din care 29 USD pentru data plan, restul pentru activarea SIM-ului.
Costuri
În America îți zboară banii de pe card într-o veselie. Vezi un preț, apoi apar niște taxe, în unele restaurante cred că au adăugat singuri bacșișul, altfel nu îmi explic de ce am plătit mai mult decât pe nota de plată.
Am evitat până acum să stau perioade lungi în America, datorită costurilor, dar dacă iei cazare mai ieftină, la hostels sau Airbnb, devine mai accesibil. În general, a mânca la restaurant e costisitor, datorită taxelor și a bacșișului, care e cerut inclusiv în cafenele.
Cum ajungi în New Orleans
Am zburat Montego Bay – Fort Lauderdale – New Orleans cu Spirit Airlines, biletul a fost 171 USD cu bagaj foarte mic, gratuit. De la aeroportul din New Orleans circulă un autobuz (202 sau 9) care ajunge în Cartierul Francez. Biletul se cumpără într-o aplicație de transport Le Pass.
La plecare am luat un Uber spre aeroport, a costat 35 USD.
Ce am vizitat în Statele Unite ale Americii
