Muntele Măslinilor
La ieșirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” El a șezut jos, pe Muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El, la o parte, și I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?”
Muntele Măslinilor nu e doar un loc în care s-au întâmplat multe evenimente biblice, ci și cel mai frumos loc din Ierusalim. Mai degrabă un deal, decât un munte, acesta se găsește vizavi de Muntele Templului, pe care strălucesc Cupola Stâncii și Moscheea Al-Aqsa. Cele două dealuri sunt despărțite de Valea Cedrilor (Chedron), iar deasupra tuturor strălucește soarele necruțător.
Grădina Wolfson
Mi-am început plimbarea în unul din multele parcuri din Ierusalim – Grădina Wolfson, unde la umbra unui arbore uriaș se ținea o ședință de yoga. Alături erau împrăștiate multe pufuri colorate și moi și băncuțe cu perne. Era atât de frumos totul încât m-am oprit acolo să mă odihnesc. Un localnic mi-a oferit un pahar rece de Cola – mici detalii de care îți amintești mai târziu și care împreună creionează o zi perfectă.
Spre Muntele Măslinilor
Am luat-o peste un deal ars de soare, cu vedere spre cartierele din jur, într-o pustietate care îți picura liniște în suflet. Oriunde m-aș fi uitat, găseam perfecțiune.
Biserica Pocăinței Sfântului Apostol Petru Gallicantu
Este o biserică romano-catolică de pe Muntele Sion, construită pe ruinele unei bazilici bizantine. Se crede că în locul acela ar fi fost casa marelui preot Caiafa, dar nu există dovezi care să susțină această ipoteză. Gallicantu înseamnă ”acolo unde a cântat cocoșul” (de la gallus care înseamnă cocoș în latină) și are legătură cu lepădarea lui Petru de Isus Hristos. În subsolul bisericii se găsesc niște peșteri care au slujit drept locuințe pe vremea lui Isus.
Valea Cedrilor
În Valea Cedrilor se găsesc câteva morminte foarte vechi: mormântul lui Absalom (fiul lui David), mormântul lui Zechariah (preot) și mormântul familiei Benei Hezir (o familie bogată din Ierusalim). În apropiere, ceva mai sus, se găsește cimitirul evreiesc de pe Muntele Măslinilor, cel mai important loc funerar din Ierusalim.
Biserica Tuturor Națiunilor și Grădina Ghetsimani
Venind dinspre Valea Cedrilor, nu ai cum să ratezi această biserică construită pe locul în care s-a rugat Isus în noaptea prinderii sale. Grădina Ghetsimani există și ea – mică, plină cu flori și păzită de câțiva măslini foarte bătrâni.
Panorama spre Muntele Templului
Dacă urci Muntele Măslinilor până în vârf, găsești un punct de belvedere spre Muntele Templului. E un loc fabulos, dar în care nu am văzut mulți turiști. De acolo am luat-o pe jos pe lângă cimitir, până la biserica Dominus Flevit, unde Iisus a plâns lipsa de pocăință a celor din Ierusalim. Ținta mea era de fapt alta – Biserica Sfintei Maria Magdalena, o mănăstire rusească cu turle aurii, dar care e deschisă numai până la ora 12, așa că nu am putut-o vizita.
Plecarea din Ierusalim
Ierusalim, cu aerul său relaxat, este în același timp un oraș în care se pot întâmpla incidente periculoase în orice clipă. Cu puțin timp înainte de vizita mea acolo o tânără britanică a fost înjunghiată mortal în timpul unei călătorii cu tramvaiul de către un palestinian din Ierusalimul de Est. Atacatorul suferea de probleme psihice și încercase mai demult, fără succes, să se sinucidă.
M-am gândit la toate astea în ultima seară, când trebuia să iau autocarul spre aeroport. Era încă sabat și prima cursă urma să fie mai pe seară și cum nu știam prea bine zona (era în afara Orașului Vechi), m-am dus în stație mult prea devreme – nu era nimeni acolo și zona era cam pustie. Am stat ce-am stat, la un moment dat m-am plictisit și am început să citesc, până când m-am trezit cu un soldat lângă mine: ce căutam acolo, știam că mă aflu vizavi de clădirea în care își are biroul primul ministru? (pe bune?!? care erau șansele pentru asta?!) Pașaportul, unde mergeți, unde ați fost, cum se numesc hotelurile în care ați stat și tot așa preț de jumătate de oră. Între timp a mai apărut un tip lângă primul, amândoi au studiat cu atenție pașaportul meu în timp ce vorbeau prin stație. Presupun că cineva a dat în timpul ăsta telefoane pe la hotelurile la care am stat, deja știau tot traseul, iar la final soldatul și-a cerut scuze, foarte politicos, că trebuie să îmi facă și o poză apoi mi-a urat drum bun, totul era în regulă. Trecuse o oră. Când într-un final a apărut și autocarul pentru aeroport, am răsuflat ușurată.
Citiți aici prima parte despre Ierusalim și aici impresiile din Israel.
