Din toată excursia de astă vară prin Franța mamei i-a plăcut cel mai mult în Mont Saint-Michel, iar mie în Saint-Malo. Pentru că în Mont Saint-Michel cazarea era ceva mai scumpă am preferat să stăm în Saint-Malo și de acolo să luăm un autobuz. Știam de autobuzul ăsta de pe internet, dar când am ajuns acolo s-a dovedit că nu mai circula, însă exista altul la care am luat un fel de abonament.
Însă ghinion: exact în ziua aia o clasă de pici mergea în excursie la Mont Saint-Michel: mici, gălăgioși și agitați, au cântat într-una un cântecel cam iritant, ceva despre bucătăria nu știu cui.
Erau vreo 20 și ceva de copii, iar autobuzul avea vreo 50 de locuri, de unde și următoarea problemă: la urcare li s-a dat prioritate copiilor, moment în care adulții au realizat că s-ar putea să nu mai prindă loc din pricina lor, pentru că nu exista o ordine, ci doar o coadă haotică în care fiecare dădea singur din coate.
Citește și: Trasee alpine în Chamonix: Plan de l’Aiguille și Lac Blanc
Eu mi-am reamintit atunci că sunt din România și mi-am propus să prind loc în autobuzul ăla: așteptasem acolo o grămadă, iar următorul era peste vreo oră sau așa ceva. I-am zis mamei: “Ține-te după mine!” și m-am uitat urât la toți copilașii ăia, doar-doar s-or speria. Ți-ai găsit!
În îmbulzeala care s-a format după ce au intrat copiii în autobuz am intrat și eu, împinsă de valul de oameni, și i-am prezentat șoferului biletele. Maică-mea era undeva în spate, dar i-am zis șoferului că sunt cu ea. ”Dar unde este madame? Să urce și madame.” Și așa a urcat și mama.
Râdeți voi că m-am agitat să prind loc în autobuzul ăla, dar unii care stăteau foarte relaxați la coada cozii, convinși că vor avea loc și ei, au rămas cu buzele umflate: li s-a spus simplu că nu mai sunt locuri și că trebuie să aștepte altă mașină. Ceea ce nu era foarte plăcut.
Până la Mont Saint-Michel se face cam o oră: la un moment dat șoseaua a luat-o pe lângă ocean și undeva, departe, s-a zărit însuși Saint-Michel. Am trecut de-o barieră și autobuzul a oprit într-o parcare, iar șoferul ne-a spus că la ora cutare ne preia tot de acolo, pentru că toți aveam bilet dus-întors.
Parcarea era la ceva distanță de Mont Saint-Michel: cine voia putea să meargă și pe jos, dar exista un fel de shuttle gratuit care făcea curse între parcare și Mont Saint-Michel. Altceva nu poate circula pe acolo, ar fi un haos.
Citește și: Frumușelul Dinan
Ajungând în jurul prânzului am prins refluxul – marea nu se zărea nicăieri! Doar o întindere uriașă de nisip de jur împrejur și un șantier în desfășurare: se lucrează la construcția unui pod pietonal care va transforma Mont Saint-Michel în ceea ce n-a mai fost de un secol: o insulă.
Lucrările urmau să fie finalizate în 2015, iar după terminarea podului (pe care vor circula doar pietoni și aceste free shuttle), șoseaua care există acum va fi distrusă, marcând astfel 100 de ani de la construcția ei.
N-o să vă țin în suspans: orășelul se vizitează foarte repede. Pentru oamenii mai în vârstă sau pentru copii toate scările alea sunt cam obositoare, dar se compensează cu priveliștile foarte frumoase. Mie cel mai mult mi-a plăcut pe nisip: toată lumea se plimba pe acolo și am mers și noi. Nisipul era rece și tare și, după ce m-am descălțat, m-am umplut pe picioare de un strat gros de nisip-nămol.
Din loc în loc susurau niște pâraie, iar ceva mai departe curgea vijelios un șuvoi ca un râu. Nu am putut să ne dăm seama unde era oceanul, pur și simplu nu se zărea nicăieri! Dar peste tot erau urmele sale, găseai crabi morți prin nisip, alge, scoici, probabil că seara, când venea fluxul, peisajul se schimba considerabil.
Ne-am plimbat foarte mult prin preajmă, privind Mont Saint-Michel de departe, fascinate de locul ăsta interesant.
E adevărat că e ticsit de turiști și te calci în picioare pe acolo, dar chiar și așa merită vizitat. Mie mi-ar plăcea să îl văd seara, când se întoarce oceanul în matca lui: trebuie că e o imagine pe care n-o uiți prea ușor.
Citește și: Calanques din Marsilia: de la Morgiou la Sugiton
Cum vizitezi Mont Saint-Michel
La Mont Saint-Michel ajungi acolo cu autobuzul Ligne Baie care se ia de lângă gara din Saint-Malo, abonamentul de o zi costă 12 Euro și este dus-întors. Există și trenuri din Saint-Malo, dar cu schimbare în Dol de Bretagne sau Rennes.
Vizitare: biletul de intrare pentru Abația Mont Saint-Michel costă 9 Euro pentru adulți.
Minunat!
Aici nu am fost… inca dar m-ai motivat!
Ma bucur 🙂
Doamne cat de mult ai calatorit!
Tare bucuroasa sunt ca am descoperit blogul tau, am inceput sa-l rasfoiesc deja, foarte interesant. Asa ca o sa te urmaresc de azi! Numai bine, Any.
Mult, putin, tot nu-mi ajunge 🙂 Multumesc pentru vizita, te mai astept pe aici.
Abia asteptam sa povestesti despre Mont Saint Michel ! Nu ma gândeam ca oceanul se retrage atât de mult, sa nu-l vezi nici în zare. Trebuie sa fie tare frumos sa vezi locul ăsta înconjurat de ape, ca o insula…
Wow, chiar ca ce diferenta. Cat ne-am fatait noi pe acolo s-a schimbat nivelul apei, dar nu ma asteptam sa ajunga asa jos (parcarea din fata disparuse sub apa). Noi n-am avut ocazia sa ne plimbam pe langa insula…dar mareea se putea observa de sus, de pe terasele din abatie, se vedea ca un val inspumat. Deci trebuie revizitat. Ora mareelor apare pe site-ul oficial, se schimba de la zi la zi.
http://www.ot-montsaintmichel.com/en/horaire-marees/mont-saint-michel.htm
Da – in cazul meu trebuie revizitat ca sa vad fluxul.
L-am vizitat plecand din Paris cu o agentie de travel , 126Euro , plecat dimineata , intors seara tarziu , cam 4 ore timp de vizitare, putin , nu am avut timp decat pentru abatie , cu adevarat impresionanta , dar si drumul , traversand Normandia , a completat cu succes excursia .L-as revedea cu drag, dar mi-as dori sa raman macar o noapte acolo 🙂