Mongolia lui Mihai Barbu

Am descoperit blogul lui Mihai acum un an și m-am pus pe citit. Dar cum aveam mult de recuperat (el între timp își încheiase călătoria) și nici eu nu stau prea bine cu cititul pe un monitor de laptop, la un moment dat m-am oprit, în ideea că voi printa totul ca să îmi fie mai ușor. N-a mai fost nevoie, între timp a apărut și cartea Vând kilometri care a venit singură la mine, cu ajutorul unei librării mobile care s-a instalat temporar în clădirea noastră de birouri.

Ce a făcut băiatul ăsta? A mers până în Mongolia pe motocicleta lui pe nume Doyle, care Doyle a avut grijă de el tot timpul călătoriei prin niște ținuturi incredibile. și, ca să nu fie singur, Mihai l-a luat și pe Marcel cu el, Marcel fiind de felul lui un GPS, chiar dacă era mai mult „leșinat”, cum se plânge Mihai în fiecare capitol al cărții. O aventură grozavă care se citește de la un capăt la altul cu sufletului la gură. Motociclistul nostru din Petrila povestește cu mult suflet, ceea ce mai rar întâlnești la cineva care scrie despre călătorii. Poate pentru că el este un călător, și nu un turist.

Odată ce-ai făcut rost de dramul de curaj, ești ca și plecat. Apoi devine și mai simplu. Trebuie să ai răbdare, să oprești des, să cunoști oamenii, să faci cu mâna, să te lași depășit, să zâmbești mult, să nu te grăbești, să vezi, să simți, să te uiți înapoi, să ai încredere, să știi, să afli, să nu-ți fie rușine să plângi, să nu încetezi să te minunezi și, mai presus de toate, să iubești.