Acasă » Mirador Las Torres sau prima zi în Patagonia

Mirador Las Torres sau prima zi în Patagonia

by Anca

Am petrecut tot zborul de la Santiago în Puerto Natales cu fața lipită de geam: peisajele sunt atât de impresionante în Patagonia încât orice ai văzut până atunci pălește în fața lor. Iar aterizarea în Natales e ceva ce nu trebuie ratat, pentru că avionul întoarce pentru aterizare și poți vedea lacurile și munții de pe hublou.

Sosirea în Natales

Nu am avut timp să mă acomodez cu locurile de acolo, pentru că imediat ce am ajuns în Natales m-am cazat și am luat în primire echipamentul închiriat. Seara am mai dat o fugă în oraș în speranța ccă mai găsesc supermarketul deschis ca să-mi rotunjesc proviziile, dar era deja închis.

A doua zi dimineața pe la șase și ceva m-am grăbit spre autogară, să iau autobuzul Bus Sur spre parcul național. Deși e pandemie, există cerere pentru locurile astea îndepărtate: două autobuze pentru Torres del Paine așteptau îmbarcarea și erau mulți turiști din toate colțurile lumii.

Day1Torres02.jpgDay1Torres03.jpgDay1Torres04.jpg

Camping Central

Din Natales până la Laguna Amarga, intrarea în parc, se fac vreo două ore cu autocarul, printre dealuri pe care pasc guanacos, niște verișoare ale lamelor, pe care nu le-am mai zărit deloc în parcul național, doar în afara lui.

Când ne-am apropiat de Torres del Paine am început să zărim munții, iar la un moment dat am avut o priveliște senzațională, cu un lac de un albastru intens și cu munții profilându-se în spatele lui. Păcat că autocarul nu oprește în timpul drumului.

De la Laguna Amarga am luat alt autobuz pentru câteva minute până în camping (poți să faci drumul până în camping și pe jos, dar nu e senzațional). Acolo e un punct de primire, un domn ne-a întrebat pe toți dacă mergem la Camping Central și ne îndruma în direcția corectă. Totul e bine organizat, așa că e ușor să te orientezi la fața locului.

La camping am făcut check-in, au verificat numele pe o listă și mi-au spus la ce am acces (toaletele, dușuri cu apă fierbinte, un cort în care poți găti). Mi-am lăsat echipamentul în cort și am plecat pe traseu, să văd faimoasele ”torres” (turnuri).

Day1Torres05.jpgDay1Torres06.jpg

Spre Base Torres

Până la mirador, locul din care se văd cel mai bine cele trei turnuri, e un traseu de 9.5 km care trece peste dealuri. Nu e foarte dificil, dar a fost prima întâlnire cu vânturile din Patagonia, mai ales la un punct care se numește Windy Pass, extrem de vântos.

Traseul trece prin Refugio Chileno, acum închis, dar unde te poți opri pentru a lua masa, deși eu am preferat să stau pe iarbă în vârful unui deal și să privesc peisajele care mi se întindeau la picioare. Au fost o grămadă de turiști pe traseu, venind din ambele direcții, semn că unii au plecat spre mirador dis de dimineață. Se zice că dacă ajungi acolo la răsărit munții sunt colorați în portocaliu, dar nu știu cum poți face asta, pentru că nu ai voie să pui cortul nicăieri în afara campingurilor.

Day1Torres07.jpgDay1Torres08.jpgDay1Torres09.jpgDay1Torres10.jpgDay1Torres11.jpgDay1Torres12.jpgDay1Torres13.jpgDay1Torres14.jpgDay1Torres15.jpgDay1Torres16.jpgDay1Torres17.jpgDay1Torres18.jpgDay1Torres19.jpgDay1Torres20.jpgDay1Torres21.jpgDay1Torres22.jpgDay1Torres23.jpg

După Chileno traseul merge prin pădure, apoi începi să urci până la baza muntelui. De acolo începe un traseu printre bolovani, care devin tot mai mari pe măsură ce urci. Până am ajuns la mirador mi-am dat sufletul pe stâncile alea, chit că cei care se întorceau foarte veseli de pe traseu mă asigurau că aproape am ajuns (cred că arătam destul de exasperată că nu se mai termină urcușul).

Day1Torres24.jpgDay1Torres25.jpgDay1Torres26.jpgDay1Torres27.jpgDay1Torres28.jpgDay1Torres29.jpgDay1Torres30.jpg

În sfârșit, eram sus! O familie își făcea poze cu turnurile, așa că ne-am fotografiat reciproc. Bătea un vânt teribil, dar am renunțat la geacă câteva minute cât să îmi fac niște poze, după care m-am înfofolit la loc. nici pe malul lacului turcoaz nu aveai unde să te refugiezi, dar am găsit un colț mai ferit lângă o stâncă și am luat prânzul acolo. Ce e drept, nimic nu se compară cu un picnic într-un loc splendid – când poți privi niște peisaje frumoase nici nu mai contează ce mănânci 😊

Day1Torres31.jpgDay1Torres32.jpgDay1Torres33.jpgDay1Torres34.jpg

Înapoi spre Camping Central

Traseul se face dus-întors, de la mirador nu mai ai unde merge, trebuie să o iei înapoi. Drumul de întoarce mi s-a părut groaznic de lung, părea că nu se va mai termina niciodată. Și trebuia să mă întorc pe lumină, ca să pot monta și cortul! Unii fac traseul ăsta dus-întors în vreo șapte ore, eu l-am făcut în vreo nouă, dar am ajuns în camping la timp.

Se lăsa seara și venise momentul să arăt că știu să pun un cort, dar când m-am apucat de treabă a ieșit ceva îngrozitor. Habar nu aveam ce trebuie să fac! 😱 Am lăsat totul deoparte și m-am dus să cer ajutor. A venit un băiat de la camping, foarte curios cum e în Rusia (”Nu sunt din Rusia, sunt din România”). Am aflat că visează să vină în vacanță la noi în țară pentru că avem munți grozavi (nu m-aș fi gândit că România e cunoscută în America de Sud pentru munții săi), că Chile e o țară scumpă (doh…). Nu prea i-a ieșit nici lui cortul, așa că a mai chemat pe cineva și amândoi au reușit să-l monteze cum trebuie.

Prima noapte la cort a fost groaznică. M-am foit de zeci de ori și m-au durut toate oasele în orice poziție m-am așezat, m-am trezit de câteva ori din cauza zgomotelor făcute de vânt, iar spre dimineață un animal mic care alerga s-a ciocnit de cort (probabil un iepure.) În America de Sud nu există urși bruni sau grizzly, doar o specie caraghioasă numită spectacled bear, care trăiește mai la nord.

Alte animale sunt puma (n-am văzut nici una, nu stau ele pe traseele turistice), huemuls, un soi de căprioare și mai timide decât verișoarele lor, nandus, niște păsări asemănătoare cu struțul (în copilărie am avut nișe cărți de joc cu tot felul de animale și păsări, inclusiv cu nandus), guanacos, sconcși, vulpi și tot felul de păsări. Cât am stat în parcul național nu am văzut decât diverse specii de păsări, cea mai comună fiind chingolo, un fel de vrabie gulerată și moțată care, precum suratele ei europene, venea lângă tine să mai ciugulească ceva.

A doua zi urma să plec spre Camping Cuernos, pe malul lacului Nordenskjöld 😊

S-ar putea să îți placă și

1 comentariu

Crina martie 30, 2021 - 11:38 AM

Frumoase peisaje!

Reply

Leave a Comment