Menton: refugiul de pe Coasta de Azur

Dacă mă veți întreba ce mi-a plăcut cel mai mult pe Coasta de Azur vă voi spune că mi-a plăcut Menton: lumină aurie ca mierea, dealuri verzi și o mare de un albastru intens, toate la mică distanță de granița cu Italia, pe care probabil o și puteai zări de pe țărmul franțuzesc.

Menton a fost refugiul preferat al nobililor ruși și englezi de pe vremuri: în cimitirul din orașul vechi, pe un vârf de deal de unde marea ți se așterne la picioare, găsești aproape în exclusivitate nume englezești. E înmormântat acolo, printre alții, și inventatorului rugby-ului care își doarme somnul de veci cu o minge de rugby la cap și cu plăcuțe comemorative de la diverse federații sportive.

Dar vizita la cimitir a fost mai la sfârșit – la început, după o tură prin port și pe străduțele din centrul vechi, înțesate cu tarabe care vindeau produse din și cu lavanda (suntem în țara lavandei, nu uitați), am luat-o în sus pe un deal, în ideea de a ajunge la un parc municipal.

Drumul, care imediat a devenit doar pentru mașini „only”, șerpuia printre niște dealuri verzi de unde zăreai, în vale, Mentonul pe malul mării și o boare albăstrie care se unea undeva cu cerul – Marea Mediterană. Îi înțeleg perfect pe cei care, născuți în țara cețurilor și a cerului pâclos, și-au dorit să fie înmormântați în colțul ăsta de rai.

Nu veți găsi aici, spre deosebire de vecinul Cannes, înghesuiala turistică de acolo și amestecul pestriț de lume bună și foarte proastă, agitația nesfârșită a unei stațiuni mult prea căutate. Menton e un oraș potolit și până și străduțele ce gem de tarabe și magazine ce vând suveniruri au un farmec anume. În Cimetière du Vieux Château am găsit ceea ce căutasem o bucată de vreme: un loc liniștit pentru un popas și o cișmea cu apă rece.

În fața mea, dincolo de mormântul prințului Andre Nikita Lwoff, mort la 32 de ani, se zărea, nespus de albastru, golful dinspre Italia. Cu neputință de aflat cine a fost acest prinț și ce povești ar fi avut de spus. Pe lângă el, pe lângă mine, treceau grăbite grupuri de turiști care nu băgau de seamă nimic, dornici să „termine” și cu asta și să se odihnească într-unul din restaurantele din port. Am coborât și eu, mă așteptau alte locuri.

De vizitat: Grădina Exotică Serre de la Madone, Grădina Botanică Exotică din Menton, Vila Fontana Rosa (în care a locuit Blasco Ibáñez), Muzeul Jean Cocteau din portul Menton.

Cum se ajunge la Menton: din Nisa se ajunge cu autobuzul 100 Ligne D’Azur din stația J. C. Bermond (lângă piața Massena), biletul costă 1 Euro, iar călătoria durează aproximativ o oră și jumătate (da, este la ceva distanță de Nisa). Atenție, abonamentele Ligne D’Azur, cum este cel de 7 zile, sunt valabile doar până la Cap D’Ail!

Alte locuri lângă Menton, pe Coasta de Azur

Saint Jean du Cap Ferrat, Grasse, Monaco, Peille, La Turbie, Cannes, Éze, Nisa.