Acasă » Maroc pe timp de pandemie

Maroc pe timp de pandemie

by Anca

Am petrecut o lună în Fez, Maroc, ca să lucrez de la distanță de acolo și să vizitez țara în timpul liber. A fost bine, dar diferit de cum îmi imaginam eu astă vară, când fantazam despre remote working într-un Maroc însorit și cochet.

În decembrie, în nordul Marocului e o vreme călduț-ploioasă și în locuințe e destul de răcoare, motiv pentru care am stat tot timpul cu aerul condiționat pus pe cald și cu o pătură în plus noaptea. Dacă ar fi să mai fac vreun ”workation” în Maroc, m-aș duce când e mai cald și aș sta într-o zonă mai modernă. Medina din Fez e foarte mare și mă obosea uneori să caut ceva prin labirintul acela de străduțe. Dacă în mod normal îmi place să hoinăresc pe străzi și să descopăr un oraș la pas, în Maroc se găsește întotdeauna cineva care să îți strice cheful, fără să vrea, cu indicații binevoitoare de tipul ”C’est ferme ça, madame!” (cam 80% din străduțele din Medina din Fez sunt fundături).

BugetMaroc02.jpg

Marocanii sunt convinși că 1) GPS-urile nu funcționează în nicio Medina – funcționează, am folosit aplicația Maps.me și hărți offline și singura problemă a fost că uneori se sincroniza mai greu și te poziționa pe o alee greșită, mai ales când erau foarte multe alei și erau toate apropiate. 2) Nu există plimbări de dragul plimbărilor – dacă mergi pe o stradă e pentru că vrei să ajungi undeva, nu pentru că te plimbi fără nicio treabă. 3) În lipsa ajutorului lor cu siguranță te vei rătăci definitiv, deci e de datoria lor să te ajute.

BugetMaroc03.jpgBugetMaroc04.jpg

Totuși, cred că Marocul e una din cele mai blânde experiențe pe care o poți avea în Orientul Mijlociu: este o țară francofonă în care te descurci lejer cu un pic de franceză, dar și cu limba engleză (vorbesc engleza surprinzător de bine); toate străzile, indicatoarele, etichetele etc. sunt bilingve, nu ca în alte țări precum Egiptul unde totul este în arabă. E o țară care s-a modernizat frumos, în care tradiția are locul ei alături de lucrurile moderne cu care ne-am obișnuit în Occident: au trenuri de mare viteză și poți să cumperi bilete de tren online, au autostrăzi, hoteluri moderne, Mall-uri și hipermarketuri. E o țară musulmană destul de liberală: femeile pot umbla cu capul neacoperit (în general cele tinere sau cele care lucrează în orașele mari așa umblă) și nu își acoperă fața (într-o lună acolo cred că am văzut maxim 1-2 femei cu văl negru de sus până jos), de obicei femeile mai în vârstă poartă un batic și capotul acela diform care e la mare prețuire în Maroc; poți umbla și în tricou cu mânecă scurtă și nu se șochează nimeni, am văzut chiar și fete marocane cu fuste și rochii până la genunchi. Nivelul de agasare a turiștilor e destul de redus: nu scapi de tot de cei care vor să-ți fie ghizi sau vor să-ți vândă ceva, dar nu e insistența aceea extenuantă din alte țări. Și cam peste tot prețurile sunt cele reale, aceleași ca pentru localnici, mai puțin cele pentru suveniruri și produsele pentru care te târguiești în bazar, însă nu încearcă nimeni să te țepuiască pentru un kilogram de portocale sau să-ți vândă o prăjitură la un preț de trei ori mai mare doar pentru că ești din altă țară; taxiurile au în general taximetru sau au prețuri fixe pentru anumite distanțe, dar dacă e seară dublează automat prețurile și nu prea lasă loc de negociere.

BugetMaroc05.jpgBugetMaroc06.jpg

Este o perioadă cu plusuri și minusuri dacă vrei să călătorești acum în Maroc: turiștii străini sunt aproape inexistenți, deci nu e aglomerație nicăieri, dar aproape toate locurile din categoria muzeu/sit arheologic sunt închise din lipsă de turiști. Din același motiv excursiile de grup nu se mai țin (chiar dacă pe Viator/GetYourGuide apar în continuare), pentru că nu mai sunt turiști străini care să formeze grupuri, așa că dacă vrei excursii fie cumperi un tur privat (mult mai scump) sau cauți să te lipești de un grup marocan, cum am făcut eu când am mers în Sahara. Nu vei găsi informațiile astea pe internet, trebuie să întrebi mai multe agenții pe WhatsApp până găsești ceea ce cauți. În schimb, dacă te mulțumești cu călătorii pe cont propriu, poți vizita țara cu trenul sau cu autocarul: deși mai sunt restricții interne și unele orașe sunt închise din cauza pandemiei, aceste restricții nu sunt valabile pentru turiștii străini, de exemplu pe mine m-au lăsat să intru în Rabat fără autorizație, în timp ce marocanii nu puteau intra/ieși din Rabat decât cu o autorizație specială.

BugetMaroc07.jpgBugetMaroc08.jpg

Ca să intri în Maroc ai nevoie de un test Covid negativ și o rezervare la hotel (toate tipărite), iar accesul e permis doar turiștilor care nu au nevoie de viză. Nu prea am înțeles de ce vor să vadă rezervarea la hotel, pe care ți-o poți face doar de formă, cert e că verifică rezervarea asta și la sosire și la plecare. La plecare a fost amuzant că ofițerul de la graniță mă tot întreba de rezervare și eu îi explicam că în Barcelona am doar tranzit, ca să mă lămuresc că el voia să vadă rezervarea din Fez, noroc că o mai aveam în telefon. Am stat la un Airbnb, iar astea nu au nume ca la hotel ci uneori o frază întreagă, așa că până la urmă grănicerul a înțeles că am stat la Hotel Ali, deși Ali era numele gazdei 😀

BugetMaroc09.jpg

Pentru restricțiile interne din cauza pandemiei e aproape imposibil să găsești informații online: când am sosit în Fez am întrebat la controlul pașapoartelor dacă pot călători în alte orașe și mi s-a spus că nu. Ulterior am călătorit peste tot în țară. E un pic haotic, dar cam așa e peste tot în lume… Se poartă mască pe stradă și în transportul public, ceva mai riguros în Casablanca și în Rabat, care au avut multe cazuri de Covid și restricții locale mai dure. Magazinele, piețele și restaurantele sunt deschise, transportul public circulă ca de obicei.

Dacă ai nevoie de un test Covid cât ești în Maroc, de exemplu pentru escala din Europa, trebuie să mergi la spital, doar acolo fac teste moleculare PCR. Ca să mă întorc acasă de Crăciun, via Spania, a trebuit să fac un test Covid (al șaptelea pe anul ăsta). După momentul de panică am găsit online numele a trei laboratoare care făceau teste Covid. M-am dus la două dintre ele și am aflat că nu fac teste PCR ci altceva, nu am înțeles ce. O asistentă mi-a scris pe o hârtiuță numele a două spitale care fac astfel de teste. ”Doar la spital” Bun, hai la spital. Am încercat să ajung la primul, dar niciun taxi nu voia să mă ia (aici sistemul e că dacă mergi în direcția în care merge taxiul, care e de regulă deja ocupat, te ia și pe tine, duce primul pasager, apoi și pe tine; dacă mergi în cu totul altă direcție, nu te ia). Am încercat să ajung la al doilea spital, iarăși nu m-a luat niciun taxi. M-am uitat pe hartă, erau 1.7 km până acolo, așa că am mers pe jos. La spital, haos: diverse clădiri pe diverse specializări, habar nu aveam unde trebuia să merg! M-am dus unde erau mai mulți oameni și am început să întreb. Un angajat a zis că trebuie să merg la alt spital, eu nu înțelegeam unde, până la urmă un tip care era pe acolo și care știa foarte puțină franceză, a sărit să mă ajute. A mers cu mine la o tipă care ne-a dat mai multe informații, apoi am mers la acest spital care era lângă celălalt spital și unde, într-o curte, erau niște corturi și clădirea în care se făceau testele. Acolo am aflat că pentru test îmi trebuie copie după biletul de avion și după pașaport (nu aveam), așa că am plecat cu omul ăsta să căutăm un centru xerox, pe care l-am găsit la vreo 500m în afara spitalului. Nu aveam nici internet, dar era wifi acolo, am trimis biletul pe WhatsApp, am făcut copiile, samariteanul marocan nu m-a lăsat să plătesc, a plătit el. Ne-am întors la spital, acolo alte discuții, era nu știu ce problemă, dar nu știam ce, vorbeau în arabă… În fine, am dat pașaportul, numărul de telefon și ne-am pus pe așteptat. După câteva minute am intrat și am făcut testul, apoi iar am așteptat. Apoi am plătit la casierie și am întrebat de unde iau rezultatul. Am aflat că nu îl iau de acolo, pentru că sâmbăta nu se fac teste Covid, așa că am mers în altă clădire unde tipul ăsta a vorbit cu o doamnă foarte drăguță care mi-a dat numărul ei de telefon, n-am înțeles tot ce-au zis, dar de acolo am luat rezultatul. Apoi am mers spre oraș, eu am luat un taxi spre Medina, marocanul a mers și el vreun kilometru și a coborât unde avea treabă. A pierdut peste o oră cu mine ca să mă ajute, n-a cerut niciun ban. Compliqué? 🤪😳😁

Bilete de avion

Nu există zboruri directe România-Maroc, de regulă găsești curse via Spania, Franța sau Italia. Am zburat cu o combinație de zboruri, din Azore am avut trei zboruri până în Fez (Ponta Delgada – Lisabona – Barcelona – Fez), la întoarcere am zburat Fez – Barcelona – București. Dacă vii din Maroc în Spania îți trebuie test Covid negativ, dar îl verifică doar în Maroc, în Barcelona nu l-a verificat nimeni. Din Barcelona am zburat spre casă cu TAROM, care pe timp de pandemie are cele mai jalnice servicii, adică zero: la o cursă de aproape trei ore ne-au dat o sticlă de apă și un șervețel dezinfectant și nici nu poți să cumperi nimic de la ei, că nu au. Mi-era atât de foame încât până la urmă am mâncat un măr în locul mesei de prânz 😀

Transfer de la aeroport

La sosire am rezervat transferul pe Viator și am plătit online 17 euro (tipul de la Airbnb îmi cerea 25 de euro pentru asta). La plecare am luat un petite taxi până la gară și de acolo autobuzul 16, care face o oră până la aeroport, dar costă numai 6 dirhami. Autobuzul circulă o dată pe oră și e foarte aglomerat cu localnici, care coboară cu toții într-o suburbie a orașului. La aeroport circulă doar grande taxi, taxiurile mici pe care le poți lua de oriunde din oraș nu au voie acolo.

Transport

În general am călătorit cu trenul, arată ca trenurile InterRegio de la noi, mai puțin trenul de mare viteză care e mai nou și mai elegant. Biletele le-am cumpărat online de pe site-ul ONCF.

BugetMaroc10.jpgBugetMaroc11.jpg

Cazare

Am stat într-un Airbnb despre care am scris aici. E o cazare interesantă, dar internetul fluctuează destul de mult și a fost cam răcoare înăuntru, chiar dacă afară era cald și bine.

Mâncare

Ca să mănânci în fiecare zi în oraș e cam scump, așa că de regulă mi-am gătit singură. Piața o făceam în Medina, unde găsești de toate, de la fructe și legume la carne, prăjituri, pește, măsline și altele. Cumpărăturile la piață sunt o experiență în sine, mulți vânzători știu și engleză/franceză și au stil oriental de a fi amabili care te reconfortează mai mult decât produsul în sine 😊 În Fez există și un Carrefour mare într-un mall, dar trebuia să iau taxiul până acolo, așa că am fost doar de două ori; au aceleași produse ca la noi și poți plăti cu cardul, ceea ce în Medina nu se poate.

BugetMaroc12.jpg

Shopping

Nu am făcut cine știe ce cumpărături în Maroc: în Tangier mi-am luat niște pantofi albaștri din piele (180 dirhami) și am mai luat niște cadouri pentru cei de acasă.

* * *

Un lucru care mi-a lipsit în Maroc au fost plimbările de după masă pe care le făceam pe insule. Marocul e o țară mult mai mare, iar autobuzele sunt aglomerate cu localnici. După masa mă mai plimbam uneori prin Fez, dar la un moment dat am renunțat, până ieșeam din Medina trecea o oră, ca să vizitez locuri din apropierea orașului mi-ar fi trebuit mai mult timp și o mașină, ceea ce nu aveam.

Într-o lună de zile am vizitat cam tot ce îmi propusesem, mai puțin Chefchaouen. În decembrie în nordul Marocului nu prea e vreme de plajă și bălăceală (în afară de surferii din Rabat), dar la sud e altfel, am fost în ianuarie în Essaouira și puteai face baie, chiar dacă nu era foarte multă lume în apă. Am pe listă să vizitez într-o zi și sudul Marocului: soare, plajă, deșert…combinația perfectă 😛

S-ar putea să îți placă și

Leave a Comment