Când vine vorba de Marele Zid Chinezesc, sunt mai multe porțiuni amenajate pentru turiști și care se pot vizita cu plecare din Beijing. Cele mai cunoscute sunt Badaling (cel mai apropiat loc de Beijing, dar și cel mai turistic și aglomerat), Mutianyu, Jinshanling și Simatai.
Alte porțiuni din Zidul Chinezesc care se pot vizita includ Juyongguan, Jiankou, Gubeikou, Shanhaiguan, Laolongtou și Jiayuguan. E puțin probabil să găsiți excursii pentru acestea din urmă, cele mai multe agenții duc turiștii la Badaling, Mutianyu, Jinshanling sau Simatai.
Sumar
Cum am eșuat să ajung la Jinshanling pe cont propriu
Pe Travel China Guide am găsit explicații detaliate despre cum să ajung la Marele Zid de la Jinshanling pe cont propriu, plecând din Beijing. Am urmat indicațiile lor și, cu o zi înainte de a merge la Mutianyu, m-am dus la autogara din Dongzhimen și am luat autobuzul 980, după ce l-am întrebat pe șofer dacă merge la Jinshanling (”da”, mi s-a părut mie că răspunde…).
Două ore mai târziu mi-am dat seama că nu mergea acolo: în autobuz era afișat traseul, cu numele orașelor și în caractere latine, și zău că Jinshanling nu era menționat nicăieri. L-am abordat pe băiatul care vindea bilete și după ce ne-am chinuit amândoi să înțelegem ce vrem să spunem (ca o ultimă speranță s-a gândit să îmi scrie răspunsul lui pe mobil, CU CARACTERE CHINEZE!), mi-am dat seama că merg aiurea și am coborât la prima stație, undeva într-un oraș necunoscut (Gulao sau așa ceva…).
În stația de autobuz doi șoferi s-au luat la întrecere – care să mă ducă mai ieftin / mai scump până la Marele Zid (un taximetrist îmi cerea 160 yuani, altul cerea 100). Eram pe punctul să accept una dintre oferte, iar șoferul deja își înghesuia familia pe bancheta din spate ca să-mi facă și mie loc, când mi-am dat seama că chiar dacă ajungeam acolo, ca să mă întorc la Beijing urma să am nevoie de o altă ”ocazie” și deja îmi pierise cheful să-mi bat capul cu asta. Am făcut cale întoarsă, am luat același autobuz înapoi spre Beijing și m-am dus la Summer Palace.
Marele Zid Chinezesc de la Mutianyu
Dădusem greș cu varianta ”mă descurc singură peste tot”, așa că am apelat la varianta ”îi plătesc pe alții să își bată capul cu asta” și am cumpărat de la recepția hostelului un tur la Mutianyu (260 yuani). Includea transport, ghid, bilet de intrare la Marele Zid și masa de prânz și deși mă gândeam deja, oripilată, că va trebui să mă țin după un ghid cu steguleț pe Marele Zid, până la urmă a fost mult mai bine decât mă așteptam.
De la hostel m-a preluat o mașină mică care m-a lăsat lângă un autocar pe trei sferturi plin cu chinezi. Ghida, o fată drăguță care vorbea bine engleza, a turuit aproape tot drumul (obositoare meserie, nu le invidiez). Am aflat că sunt trei modalități de a vizita zidul la Mutianyu, în funcție de locul în care vrei să începi traseul: de la turnul 6 la turnul 14, de la de la turnul 6 la turnul 14 după care hiking până în vârf sau de la turnul 14 până în vârf. Complicat, toată lumea era confuză ce e cu turnurile astea și de ce trebuia să alegi o variantă.
Ideea e că poți urca pe zid fie la turnul 6, fie la turnul 14 – ambele au și telecabină / telescaun (prețul se achită separat de biletul de intrare), dar dacă începi traseul de la turnul 6 ai mai mult de mers până la în vârful muntelui, asta în cazul în care îți dorești să faci asta (s-a dovedit mai târziu că eu nu-mi doream). Am avut patru ore și jumătate la dispoziție să mă plimb de capul meu pe zid, urmând ca la ora stabilită să mă întâlnesc cu grupul la un restaurant de la baza zidului.
Majoritatea celor din autobuz au plătit pentru biletul la telecabină pentru turnul 14 și la fel au făcut și mulți alți turiști din ziua aceea, așa că porțiunea aceea de la turnul 14 până în vârful muntelui era cea mai aglomerată de la Mutianyu. Eu, gică-contra, am preferat să urc pe la turnul 6 și…oroarea-ororilor, am urcat până la zid pe picioarele mele, nu cu telescaunul. Mi s-a părut că ghidul exagerează înălțimea muntelui, din ce povestea ea părea că o să petrec o oră urcând muntele doar ca să ajung la zid, așa că m-am cronometrat, de curiozitate: mi-a luat 23 de minute să urc scările de jos până la zid (e un zid care se întinde pe munte, totuși…).
Cum e Marele Zid Chinezesc? Păi în primul rând când ajungi acolo îți vine să zâmbești încontinuu de bucurie, pentru că e foarte-foarte frumos! Zău! 😀 E foarte lat, are turnulețe la fiecare 1-2 kilometri, șerpuiește pe munte ca și cum a fost construit pentru a ne bucura nouă ochii și nu ca să apere poporul chinez de invadatorii huni! De la turnul 6 până la turnul 14, cale de câțiva kilometri, era destul de puțină lume, așa că am putut face poze liniștită și fără să mă calce nimeni în picioare.
Când am ajuns la turnul 14, unde își începeau traseul majoritatea turiștilor, am dat peste un puhoi de oameni și nu mi-a mai plăcut deloc – practic de acolo începea o porțiune de zid care urca abrupt pe munte, dar era prea aglomerat și am preferat să mă întorc la turnul 6 și să mai explorez dincolo de el, în direcția opusă. Apoi am coborât tot pe scări și am luat masa împreună cu ceilalți, după care ne-am întors cu toții în Beijing.
Lucruri utile
Excursia a costat 260 yuani și a inclus transportul, ghidul, biletul de intrare pentru Marele Zid și masa de prânz. Biletele pentru telecabină / telescaun se plătesc suplimentar. Patru ore și jumătate pe zid e mai mult decât suficient ca să îl explorezi pe îndelete.
