Mardin, în fosta Mesopotamie

Orient: sute de rândunele tăind cerul la apus peste câmpiile din fosta Mesopotamie, un zmeu înălțat pe un balcon, pastă de fistic cald peste înghețată de vanilie, muzică orientală în cafenele, o duzină de oameni dansând pe stradă, femei pictând cu henna, un casier care mi-a turnat în mâini apă parfumată cu esență de lămâie, papagali mari și colorați care miaună ca pisicile și pisici cu cicatrici de bătăuși, ayran răcoros și cafea turcească densă ca moartea, cai și măgăruși împodobiți cu ciucuri, Moscheea Ulu Camii și cântecul muezinilor, o rochie roșie care să-mi amintească de viață. Mardin, Kurdistanul turcesc.

Eski Mardin

Așezat pe un deal cu vedere spre câmpia mesopotamiană, Eski Mardin sau Centrul Vechi din Mardin a fost un oraș important de pe Drumul Mătăsii. A făcut parte din regatele antice Asiria și Mesopotamia și a fost locuit de diverse civilizații și religii, inclusiv sumerieni, babilonieni, hitiți, asirieni, urartieni, romani, selgiucizi și otomani.

Mardin e între râurile Tigru și Eufrat și este cunoscut pentru casele sale de piatră de calcar, răcoroase în timpul verii și calde în timpul iernii. Azi, orașul este sit UNESCO și poți vizita moschei, biserici și mănăstiri, unele celebre ca Mănăstirea Ortodoxă Siriacă Deyrulzafaran și Moscheea Ulu Camii.

Strada principală care înconjoară castelul e plină de magazine care vând migdale în înveliș colorat și dulce, săpunuri naturale, rochii decorate cu bănuți de plastic care imită galbenii țigăncilor, hoteluri butik, restaurante și cafenele. E un oraș plin de turiști, dar 95% sunt turiști turci, rareori vezi vreun străin aventurându-se pe acolo.

Până și în cel mai îndepărtat colț al Turciei, la 30+ kilometri de granița cu Siria, găsești un vânzător care să-ți spună prețul în lire în limba română: trei sute cinci zeci a fost pronunțat cât se poate de corect, spre uimirea mea.

Cafenele cu vedere panoramică

E plin de cafenele cu vedere panoramică în Mardin, și deseori un loc care arată neatrăgător de pe stradă, se dovedește a fi o comoară pentru făcut fotografii. Găsisem un restaurant popular printre localnici în care am mâncat de câteva ori, dar în prima dimineață voiam un mic dejun și am ajuns la un local care părea să aibă așa ceva.

„Teras, teras!” îmi tot zicea bărbatul de acolo, dar scara arăta așa de urât încât a fost cât pe ce să mă întorc din drum. Am mai urcat un etaj și am descoperit o terasă cu vedere bună spre Castelul din Mardin; clădirea era așa de aproape de cea învecinată încât, la un moment dat, vecinii din cealaltă clădire au ieșit pe terasa lor și ar fi putut trece în restaurant cu un singur pas.

Castelul din Mardin este un fortificație defensivă veche de 3.000 de ani, cunoscut și sub numele de „Eagle’s Nest”. Castelul a fost folosit ca închisoare și loc de detenție pentru armeni în timpul genocidului armean, dar acum se mai poate vizita, este bază militară (Siria e la doi pași).

Biserica celor 40 de martiri (Forty Martyrs Church)

Sunt mai multe biserici și mănăstiri în zonă, Biserica celor 40 de martiri (Forty Martyrs Church) e una din cele mai cunoscute. Biserica a fost construită în anul 569 și aparține comunității ortodoxe siriace. Inițial s-a numit Mor Behnam, dar numele a fost schimbat în „Biserica celor 40 de Martiri” după ce moaștele a 40 de sfinți au fost aduse acolo în anul 1170.

Se vizitează gratuit, dar nu poți face fotografii în interior. E mult mai liniștită decât Mănăstirea Deyrulzafaran, care e plină cu vizitatori.

Medresa Zinciriye

Pe străzile de sus, aproape de castel, este Medresa Zinciriye, foarte mare și frumoasă, cu o terasă cu vedere panoramică spre câmpiile din jur și Ulu Camii. De mers acolo la apus, când peisajele iau culoarea mierii.

Lucruri utile: biletul de intrare costă 20 TRY.

Mardin, vedere panoramică

Mardin a fost și nu locul pe care mi-l imaginam. Nu este „off the beaten path”, e un oraș cu multă istorie, în care turismul e important și e plin de vizitatori pe străduțele sale care urcă și coboară mereu. Trebuie să ieși un pic din locurile foarte populare, să intri într-un magazin sau un restaurant de cartier, să vorbești cu localnicii ca să ți se arate farmecul Orientului.

Pentru o vedere panoramică, trebuie să ieși la marginea orașului pentru a-l admira de la distanță.

Dulciuri în Mardin

Medrese cu vedere spre câmpiile Mesopotamiei, minaretul Ulu Camii, istorie – uiți de toate astea când te întâlnești cu desertul din pastă caldă de fistic întins peste înghețată de vanilie – genius! După asta, merge o cafea turcească în ceșcuțe mici și colorate, cu câteva migdale în înveliș colorat alături. Iar magazinele cu dulciuri felurite și saci cu migdale în culori pastel vă vor face să amețiți de la atâta zahăr.

Ziua plecării

În ziua plecării m-am trezit cu o oră mai târziu, deși zburam spre Istanbul dimineața, și, după ce mi-am luat toate lucrurile și am vrut să-mi iau și mâncarea din bucătărie, am constatat că gazda mea o aruncase când făcuse curat. M-am dus să aștept Havaș, autobuzul pentru aeroport, fără să știu exact la ce oră urma să vină și am stat, am stat, am stat.

La un moment dat am mai întrebat pe cineva de acest Havaș și bărbatul a început niște explicații în turcă din care n-am înțeles nimic, apoi m-a condus la un magazin în care se vindeau săpunuri naturale și un domn în vârstă m-a poftit să iau loc pe un scăunel mic de tot, explicându-mi din semne că totul e în regulă, vine Havaș, să nu mă impacientez.

Dar eu eram agitată, așteptasem autobuzul aproape o oră și nu se arătase nimic. Domnul m-a întrebat „Chai?” Am zis da, nu mâncasem / băusem nimic în dimineața aia, apoi m-a întrebat „Yemek?” N-am știut ce e yemekul ăsta, s-a dovedit a fi o pâine mai însiropată, dulce, care a mers foarte bine cu ceai.

„De unde sunt?” „Romania? Bukreș?” Bukreș, da, și am primit încă un păhărel de ceai. Autobuzul tot nu venea, îmi sucisem capul uitându-mă pe fereastră. Un al treilea pahar de ceai? Nu, mulțumesc („Ah, de-ar veni Havaș odată!”) A mai intrat cineva în magazin, domnul i-a zis de Havaș, apoi, cu câteva minute înainte de a veni autobuzul pentru aeroport, s-a uitat la mine și m-a întrebat din nou „Romania?”

Eu, da, da, Romania, după care domnul mi-a zis, arătând cu degetele conturul unui chip: „No Romania!”, clătinând din cap. Nu arătam a România și a Bukreș, care va să zică. A venit Havaș și nu mi-a trecut prin cap să-l întreb dacă nu din România, atunci de unde?

Cum ajungi în Mardin

Am zburat București – Istanbul și Istanbul – Mardin cu Pegasus. Între două zboruri am avut o escală de o noapte pe Sabiha Gökçen, Istanbul, al doilea zbor fiind la 6 dimineața.

La întoarcere am zburat Mardin – Istanbul cu Turkish Airlines, din Istanbul având un zbor mai lung spre Ulan Bator, Mongolia.

De la aeroportul din Mardin ajungi în Eski Mardin (Orașul Vechi) cu Havaș, niște autobuze private care pleacă din fața aeroportului. Biletul costă 90 TRY, preferabil să aveți cash. Nu am reușit să aflu ce program au aceste autobuze, dar programul lor pare să fie corelat cu zborurile de pe aeroportul din Mardin. Cel mai bine întrebați un localnic.

În Mardin în unele locuri se poate plăti cu cardul, dar nu peste tot și chiar acolo unde există POS, s-ar putea să nu accepte carduri care nu sunt emise în Turcia. N-am avut internet mobil, în unele cafenele există WiFi, e bine să ai hărți offline pe maps.me sau Google.

Orașul Vechi e mic și compact, se vizitează ușor pe jos. Ca să mergi în orașul nou sau la autogară, există autobuze la care se poate plăti biletul cu cardul, acceptă și mobile payments. Autobuzele Martus sunt galbene, noi și micuțe, ca să se poată strecura pe strada principală cu sens unic din Eski Mardin.

Am stat la un Airbnb chiar în centru, poziționat convenabil la câteva minute de locul în care oprește Havaș. E o clădire cu patru camere, terasă, bucătărie și baie la comun, proprietarii nu locuiesc acolo, așa că în mare parte am fost singură cu două mâțe cam sălbatice care cerșeau de mâncare dimineața. În Mardin cazarea nu e foarte ieftină, pentru mine a fost o opțiune bună acest Airbnb.

Ce vizitezi în împrejurimi

Un pic de Drumul Mătăsii în Midyat
Mănăstirea Ortodoxă Siriacă Deyrulzafaran & Dara
În Van, prin estul Anatoliei
O zi glorioasă: Göreme și Valea Roz
Cu balonul prin Cappadocia
Castelul din Uçhisar și Valea Porumbeilor
O zi în Cappadocia: Çavuşin, Fairy Chimneys și Zelve