Costa Rica e una din țările în care te poți bucura de natură în toate formele ei: plaje, păduri tropicale, cascade și diverse specii de animale și păsări exotice. Manuel Antonio e unul din parcurile naționale care le are pe toate: într-o singură zi acolo am văzut leneși și maimuțe, căprioare și o grămadă de crabi colorați, m-am plimbat prin pădurea tropicală și am lenevit pe una din cele mai frumoase plaje din Costa Rica.
Cu ochii după leneși
Poți vizita parcul împreună cu un ghid sau pe cont propriu: eu am ales varianta doi și nici n-a trebuit să caut cu privirea animalele, că deja erau câteva grupuri care le identificaseră. Ce nu știam, înainte de a veni acolo, e că leneșii stau în vârful unor copaci foarte înalți și îi privești cam de departe.
Am văzut un singur leneș în Manuel Antonio, dar unul care a fost destul de activ pentru specia lui: la un moment dat a stat chiar cu capul în jos 😀 Ce e ciudat și în acord perfect cu numele speciei, e că se mișcă cu încetinitorul, de parcă trăiesc în alt univers temporal. Fiecare mișcare durează secunde bune: aaaacuuuumm miiiișc uuuuun braaaaaaaaaț înceeeeeet, fooooooaaaaaaaaarteeeeeeeeee înceeeeeeeeeeeeeetttttt… După care se opresc, căci au obosit 😀
Plaja Manuel Antonio
Am ajuns pe plaja Manuel Antonio dimineața devreme, când nu mai erau decât 2-3 persoane acolo, și impresia imediată a fost ”Wow, în ce loc fermecat am ajuns?!” Plaja e un mic paradis, adăpostită într-un golf, cu nisip fin și palmieri. Apa e blândă, fără valuri agitate, așa că cel mai plăcut lucru pe care îl poți face acolo e să te bălăcești în neștire în apă.
O oră mai târziu deja nu mai era la fel: au început să sosească celelalte grupuri care veniseră cu ghid și în scurt timp senzația aceea de magie s-a disipat aproape cu totul.
Un traseu ușor prin pădure duce la un mirador de la care poți vedea o altă parte din parcul național. Manuel Antonio e fost creat în 1972, până atunci terenurile erau private, iar o parte din pădure fusese defrișată pentru culturi agricole, dar o dată parcul înființat, pădurea tropicală s-a regenerat rapid. E multă umiditate în interiorul pădurii, plus insecte și o grămadă de crabi roșii, care aleargă disperați când te văd, fluturându-și cleștii.
După Mirador, următoarea plajă este Gemelas: o bucată de nisip cu multe stânci, inclusiv în apă, și valuri mari, așa că n-am putut să înot acolo. În schimb am zărit o iguană, atât de nemișcată pe stânca ei încât părea o statuie. Clipea totuși, semn că mă văzuse 😊
În afară de leneși, în Manuel Antonio trăiesc mai multe specii de maimuțe: howler monkeys, numite așa pentru că scot niște urlete puternice, care se aud de la depărtare. La sosire nu zărisem decât o maimuță într-un vârf de copac, la plecare am văzut mai multe, sărind dintr-un copac în altul. Sunt negre și au o față ca a gorilei.
Aleea principală e destul de circulată, așa că am rămas surprinsă să zăresc în tufișuri, la doi pași de mine, o căprioară păscând. Sunt niște căprioare mai deschise la culoare (white-tailed deer) și nu prea le e teamă de oameni, căci câțiva metri mai încolo am mai zărit una.
După ce am ieșit din parc am trecut pe lângă plaja publică, dar deja văzusem destul locuri frumoase și n-am mai stat și acolo.
Cum se ajunge la Parcul Național Manuel Antonio
Din San Jose ajungi în Quepos cu autobuzul de la autogara 7-10. Quepos e la câțiva kilometri de parcul național, ai de ales între o cazare în oraș sau una mai scumpă în satul Manuel Antonio. Am stat în Quepos la Wide Mouth Frog – e la câțiva metri de autogară, au camere private, bucătărie și piscină.
Din Quepos circulă frecvent autobuze până la Parcul Național Manuel Antonio, biletul costă 335 colones (2.2 lei). Biletul de intrare în parcul național costă 18.08 USD (75 lei) și nu se poate cumpăra decât online, nu și la fața locului. Dacă te duci nepregătit, vei putea cumpăra pe loc un tur ghidat, evident, mai scump.
De știut: nu ai voie cu mâncare în parc, îți verifică bagajele. Dacă ai mâncare la tine trebuie să o lași în niște boxe din apropiere, fără cheie.
Zona din parc care se poate vizita nu e foarte mare, 4-5 ore sunt suficiente pentru asta. Încercați să ajungeți dimineața devreme, când nu e lume pe plajă – la prânz, când am mers din nou acolo pentru o baie, era foarte aglomerat.
😊 Nu cred ca ai nevoie de incurajari, dar totusi vreau sa te aplaud 👏😊. Imi place sa citesc ce scrii… Ma intreb cateodata cum e sa lucrezi din alta tara? Adica, ai vreo greutate din acest pct de vedere la job? Toate merg ca si inainte?
Hm, ar merita un articol separat doar despre asta, cum e să ai job full time și să lucrezi pe alt fus orar 🙂 Pe scurt, e ca înainte, dar diferit 😀 Îmi organizez munca altfel, la 9 ore diferență de fus orar nu mai contează dacă lucrez 8 ore neîntrerupt, ci împart timpul de lucru în mai multe intervale în tipul zilei: dimineața (când sunt online cam în același timp cu cei din România), după-masa / seara când oricum nu mai am ce face pe afară. La prânz mă duc să înot sau să mănânc sau să mă plimb. E greu doar când am internet slab și mă chinui să se încarce o pagină. Ah, și mă trezesc mult mai devreme decât am făcut-o vreodată în viața mea: la 6.15, pentru că 7 dimineața în Costa Rica este deja ora 4pm în România și mai am call-uri online pe care nu le pot programa decât în intervalul 4-6pm.
Greutatea nu e la cel care lucrează remote ci să fie deschidere în companie pentru un mod de lucru flexibil.