La 10 km de Câmpulung Muscel se găsește o mănăstire rupestră cu o istorie învăluită în legendă și o icoană despre care se spune că face minuni: mănăstirea Nămăești. Povestea spune așa: apostolul Andrei, plecat să creștineze populația locului, a găsit peștera care era pe vremea aceea doar un templu păgânesc și a coborât în ea prin actuala turlă care ținea loc de intrare.
Înăuntru, surpriză, n-a găsit pe nimeni, dar dacă tot a ajuns acolo a lăsat icoana pe care o dusese cu el tot drumul, icoană pictată de către apostolul Luca, și a plecat și el mai departe. După o vreme intrarea a fost astupată de crengi și pământ și toată lumea a uitat de biserica-templu în care o icoană veche aștepta să fie descoperită.
Trei ciobani – că întotdeauna sunt trei, nu știu de ce – ajungând prin locurile acelea au înnoptat deasupra bisericii și au avut, peste noapte, același vis în care un înger le spunea să sape acolo, că vor găsi icoana. Ceea ce se pare că au și făcut, iar acum Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni se poate admira în interiorul mănăstirii, la fel ca și bisericuța care o adăpostește.
Numele locului se pare că vine de la „nemo est” (nu este nimeni) cuvinte pronunțate de apostolul Andrei când, sosind acolo, n-a mai găsit pe nimeni. Nu la fel putem spune noi în zilele noastre: mănăstirea este destul de animată și, mică fiind, un pic cam înghesuită. Acolo am avut ocazia să aflu că există agheasmă „mică” și agheasmă „mare”, aia mică fiind mică pentru că se servește cu o cană… mică, iar cea mare cu un fel de găletușă. Iar dacă ai răbdare și cobori prin spatele mănăstirii vei descoperi ceva mai jos un izvor cu apă rece și bună.
În rest locul nu iese foarte tare în evidență: biserica e drăguță, cu acoperișul ei parțial stâncos, satul se zărește undeva în vale, țigănușii vor fi foarte fericiți dacă le faci o fotografie și toată lumea e convinsă că te vei întoarce într-o zi acolo și o să le aduci fotografiile pe care le-ai făcut. Iar tu nu-ți dorești decât să pleci mai departe, spre alte locuri mai frumoase.
