Prin livezi
La 4 km de Horezu, în satul Romanii de Sus, se găsește Mănăstirea Hurezi, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Am luat-o spre mănăstire pe un drum secundar, dar circulat ocazional de mașini – când am ajuns în vârful dealului am observat un drum neasfaltat care o lua pe coama dealului, printr-o livadă. Nu știam dacă ajunge până la mănăstirea Hurezi sau e o fundătură, dar…ce aveam de pierdut? Puteam oricând să mă întorc și să urmez drumul obișnuit.
Poteca prin livadă s-a dovedit a fi o idee excelentă, de sus de pe deal priveliștea a fost superbă, iar mănăstirea se vedea perfect undeva în vale, la poalele munților. Ca să nu mai zic că pe drum am avut parte și de gustări gratuite, sub forma unor măceșe și porumbe foarte dulci. La capătul livezii poteca s-a intersectat cu un drum neasfaltat care a coborât până la șosea, după care am ajuns la mănăstire.
De știut: pe la mijlocul potecii am trecut pe lângă o hală, iar la capătul drumeagului m-au întâmpinat doi căței mici care m-au lătrat, dar în afară de asta drumul nu prezintă vreo dificultate.
Mănăstirea Hurezi
Mănăstirea Hurezi este cel mai mare ansamblu monastic din România și a fost ridicat după tipicul mănăstirilor de pe muntele Athos. Planul inițial era să aibă rolul de necropolă domnească, o parte din zidurile groase s-au păstrat și acum – când intri pe poarta mănăstirii ai senzația că ai intrat într-o cetate, nu într-un lăcaș bisericesc. Mănăstirea e pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi
În afara zidurilor mănăstirii se poate vizita Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi, lângă care se păstrează niște ruine mai vechi.
Muzeul Satului Romani
Cum mergi spre mănăstire, pe partea dreaptă, se găsește un mic muzeu îngrijit de Ștefan Rachieru care expune obiecte din lemn păstrate în forma lor naturală și un pic stilizate. Mai găsiți acolo ceramică și alte obiecte țărănești. Muzeul se vizitează gratuit.
Horezu
Un oraș mic, în care nu sunt foarte multe de văzut în afară de o bisericuță veche și mulți comercianți de ceramică, dar au un centru de informare turistică în centrul orașului unde găsești pliante cu ce se poate vizita în zonă. Pentru că în Horezu sunt mai multe unități de cazare, îți poți stabili baza acolo. Mi-a plăcut mult zona și faptul că se ajunge destul de ușor din București.
Alte locuri din împrejurimi
Culele Duca și Greceanu din Măldărești, Satul Olari, la un kilometru de Horezu, în care poți vizita diverse gospodării în care se practică olăritul, Mănăstirile Arnota și Bistrița, Vârful lui Roman, Peștera Liliecilor, Muzeul Trovanților din Costești, Cheile Bistriței, Peștera și Cheile Polovragi, Transalpina, Salina Ocnele Mari, Parcul Național Buila-Vânturărița, Schitul Pahomie, Mănăstirea Pătrunsa, Schitul Iezer, Schitul Jgheaburi, Mămăstirea Frăsinei, Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Stânișoara, Mănăstirea Govora, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Dintr-un lemn, Peștera Muierii, Cheile Oltețului, Conacul Nicolae Bălcescu, Biserica Urșani, Biserica Viorești.
Lucruri utile
De la București la Horezu sunt curse regulate cu Normandia, biletul dus-întors costă 79 de lei.
Am stat la Pensiunea Broscuța din parcul cu același nume, camera a costat 70 de lei. Pensiunea e la câteva sute de metri de autogara din Horezu, iar din apropiere pornește drumul spre Măldărești, dar și cel spre Mănăstirea Horezu.
Ce frumos e toamna acolo! N-am mai fost să stau mai mult și să explorez zona de ani buni, într-o excursie cu școala am vizitat multe din locurile astea, dar amintirile sunt vagi, cel mai bine îmi amintesc de Peștera Muierii, care mi-a plăcut mult. Ar trebui să mai revin, de mult zic, dar m-ai stârnit și mai tare acum…
Și mie mi-a plăcut Peștera Muierii, am vizitat-o mai demult și m-au impresionat peisajele de la Baia de Fier. Zilele astea a fost vremea caldă și toamna în toi, a fost frumos peste tot, de acum cred că se răcește…