Într-o duminică cu caniculă m-am pornit la drum în ceea ce se voia a fi prima mea tură cu bicicleta în afara orașului. Nu contează că era abia a opta oară când mă urcam pe o bicicletă, trăiam cu impresia că drumul spre Mănăstirea Căldărușani este unul puțin circulat, iar eu mă voi putea plimba în liniște până acolo.
Am plecat cu trenul până la Greci. Încă o dată trenul pentru aeroport se dovedește foarte util pentru a explora satele din nordul Bucureștiului și mai puțin (spre deloc) dacă vrei să ajungi la aeroport. Tot cu trenul ăsta am ajuns și la Căciulați, când am vizitat Palatul Ghica de acolo.
Gara din Greci e la ceva distanță de sat, dar măcar există o cărare formată din plăci de ciment pe care poți merge peste câmpuri. În Grădiștea am pierdut ceva vreme căutând conacul Hagi Tudorache, despre care localnicii nu păreau să știe nimic. După o oprire de aprovizionare cu Cola, neașteptatul s-a produs: am căzut. Nu intru în detalii, e genul ăla de întâmplare din care e bine să înveți ceva (de genul ”nu mai arde etapele” sau ”ia-o mai încet”).
Am plecat spre Căldărușani pe lângă bicicletă, m-am oprit pe marginea unui lac plin de pescari și, în cele din urmă, am ajuns și la mănăstire, în viteză de melc. Mi s-a părut un loc nițel ciudat, dinspre o chilie se auzea muzică pop din anii ’80, iar la muzeul cu obiecte bisericești custodele s-a chinuit să îmi povestească despre exponate, însă nu am înțeles mare lucru, vorbea un pic cam dezarticulat. Nici eu nu am stat mult, mă grăbeam să prind trenul de întoarcere, aglomerat și cu un aer atât de încins încât te lua cu leșin.
Lucruri utile
La Greci se poate ajunge cu trenul pentru aeroport din Gara de Nord, un bilet costă 6.8 lei (gara din Greci apare în Mersul trenurilor sub numele de Greci Hm). Din gară sunt câțiva kilometri până la Mănăstirea Căldărușani.
Biletul de intrare pentru Muzeul de obiecte bisericești de la Mănăstirea Căldărușani costă 2 lei. Nu ai voie să faci fotografii, mi s-a explicat ceva despre BOR care nu e de acord cu filmatul și fotografiatul. În muzeu sunt mai multe icoane pictate de Nicolae Grigorescu, înainte de plecarea lui la Paris unde și-a pierdut harul bisericesc (l-a stricat dezmățul de acolo), dar și niște haine bisericești vechi, unele foarte diferite față de ce se poartă în ziua de azi.
Puțin mai departe este si Mănăstirea Sitaru, are o amplasare foarte frumoasa.
Voiam să ajung și acolo, dar nu am mai avut timp. Poate altă dată 🙂