Am cumpărat cartea asta anul trecut, cu gândul să-mi inaugurez proaspătul Kindle cu ea, dar după ce mi-am prins urechile în sistemul Elefant de ebooks și a trebuit să mă autopiratez ca să-mi pot citi propriile cărți, m-am enervat și n-am mai vrut să aud de ea o bună bucată de vreme.
Totuși, când m-am întors cu trenul de la Lugoj am simțit că i-a venit vremea. Nu mai aveam chef de chestii ciudate sau complicate, după ce citisem Umbra vântului, Pleșu și Alain de Botton. E cu mâncare și cu țări exotice? Este! E o carte ecranizată, deci nu foarte sofisticată? Este! Ei, atunci e numai bună pentru citit pe tren!
Culmea e că deși am început-o desconsiderând-o un pic, cartea mi-a plăcut atât de mult încât până am ajuns în București aproape că o terminasem. În special prima parte în care personajul principal povestește despre India și mâncărurile de acolo mi-a plăcut foarte mult, deși eu nu mă pricep deloc la bucătăria indiană și habar n-am dacă mâncărurile respective mi-ar plăcea și în realitate.
Însă totul sună atât de ademenitor încât îmi lasă gura apă și acum: chapatil și apă de trandafiri, tawa, karimeen, naan, carne de oaie cu masala în kadai-uri de fontă, bhelpuri – un cornet de ziar umplut cu un amestec de orez expandat, chutney, cartofi, ceapă, roșii, mentă și coriandru, condimentat din belșug; machlika salan – un curry picant de pește; jalebi – un fel de covrigei din aluat prăjiți în mult ulei și apoi scufundați într-un sirop dulce; garam masala, masala de oaie și găluște cu lapte proaspăt și biryani cu ou; papadl și vinete fripte, miel în sos Madras, etc.
Nu știu ce părere aveți voi, dar mie-mi sună a poezie denumirile astea 😊 Intriga cărți nu e foarte complicată, e practic povestea succesului unui bucătar de origine indiană care ajunge un chef renumit la Paris și câștigă 3 stele Michelin. Cartea e despre bucătari, mâncare, imigrare, India, Anglia și Franța, mâncarea (rafinată) franțuzească și restaurantele de lux. Plus madame Mallory, o scorpie care ajunge să îl școlească pe băiat.
Spre finalul cărții mi-am mai pierdut interesul pentru poveste, poate pentru că mă așteptasem ca Hassan, personajul principal, să își valorifice moștenirea culturală și să îmbogățească felurile franțuzești cu condimente indiene, de exemplu, dar el devine un păstrător al tradițiilor culinare franceze (sic!), ceea ce mi s-a părut oarecum dezamăgitor. E însă o carte potrivită pentru vacanță, pentru citit pe tren sau pe avion, pentru zilele când nu ai chef să citești ceva care să te solicite foarte mult.
Pui tikka – marinat cu condimente roz și lămâie, apoi prăjit la gril până când marginile i s-au înnegrit și s-au răsucit. O frigăruie cu ficat de miel marinat în iaurt, peste care presărasem semințe de pin crocante, de-abia încăpea pe farfuria ciobită. Ciupercile care îngroșau o masala păreau niște umflături neidentificabile sub stratul uleios de tarka1, care plutea deasupra mâncării. Mai era și un vas de alamă cu bame și roșii și bucăți de conopidă, toate, recunosc, într-un sos maro, deloc atrăgător.
Dragul meu, un gurmand este un gentleman care are talentul și tăria de caracter să continue să mănânce chiar și atunci când nu îi este foame.
